sâmbătă, 25 iunie 2016

BĂTĂLIA DE LA CAHUL (1574)




Bătălia de la Iezerul Cahulului a avut loc între oastea domnitorului Moldovei Ioan Vodă cel Cumplit, și armata otomano–tătărească. Bătălia s-a încheiat în favoarea turcilor, un mare aport la înfrângerea domnitorului l-au adus trădările din partea boierimii.
Context 
Atunci cînd sultanul Selim Han Hazret Liry al II-lea a cerut domnului Moldovei să dubleze suma haraciului. Ion Vodă „cu boierii care-i avea tirani ca și dînsul” (Nicolae Costin), a refuzat să plătească tributul. Turcii l-au mazilit și l-au numit domn pe Petru Șchiopul.
Răzvrătindu-se împotriva turcilor, domnitorul a cerut ajutor de la cazaci. Oastea moldoveană condusă de Ion Vodă zdrobește la 14 aprilie 1574 armata turco-valahă în bătălia de la Jiliște.
Nicolae Costin menționa:

Pe urmă Ion Vodă a stăpînit și cetatea Brăila, unde a tăiat turci de laolaltă (...) fără a lăsa un suflet viu dintr-înșii, apoi a mai luat de la turci Chilia și Akkermanul, arzîndu-le... 

Ioan Vodă cel Cumplit (sau cel viteaz)

Pentru a-l prinde, oastea otomană a fost împărțită astfel: Ahmed Pașa și Iusuf Pașa au pornit prin Dobrogea spre Moldova, sangeacbeii de Nicopole și Vidin urmau să atace dinspre sud-vest, prin Țara Românească, iar tătarii din est. Domnul a decis să se apere pe rând, mai întâi împotriva oștii care venea dinspre Dunăre.
Desfășurarea bătăliei
Pe 10 iunie, la baltă, la Cahul (Nicolae Costin), s-au întâlnit cele două oști. Mai întâi, pornește cavaleria moldoveană condusă de pârcălabul Ieremia Cernăuțeanul (cumpărat cu 30.000 de galbeni) care, în loc să atace, trece în tabăra dușmană. Oastea moldoveană este lipsită astfel de cea mai importantă unitate a ei, menită să-l dezorganizeze pe dușman prin atacuri fulgerătoare, deschizând astfel drumul pedestrimii. După un atac al moldovenilor și cazacilor, a urmat contraatacul otoman, despre care a relatat Grigore Ureche astfel:
Ci moldovenii așa sta, cum s-ar fi gătit să moară au să izbândească. Și multă moarte s-au făcut intre amândoao părțile, că nu era loc a călca pre pământu, ci pre trupuri de om. Așa mai apoi să bătiia de aproape, cât și mâinile le obosisă și armile scăpa. Acela praf să făcusă, cât nu sa cunoștiia care de care-i este, de săneațe și di trăsnetul pușcilor nu să auziia dispre amândoao părțile, nici pușcașii nu mai știia în cine dau 
Luați prin surprindere de o ploaie de vară, moldovenii au rămas fără pulbere, tunurile neputând fi astfel folosite. Într-un ultim atac, Ioan vodă capturează 60 de tunuri, pe care le distruge, neputându-le transporta. La un atac al tătarilor, care nu interveniseră, până atunci, moldovenii se retrag spre Roșcani.
Urmări
La Roșcani după o lungă și eroică, dar și zadarnică rezistență, Ioan Vodă s-a predat, primind asigurări că oștenii săi vor fi, în schimb, cruțați. Turcii îl ucid însă legându-l de cozile a două cămile, pentru a-l sfârteca. Oștirea, care nu apucase să părăsească locul luptei, se întoarce atunci spre turci, și oștenii lui Ioan Vodă reîncep lupta pentru a răzbuna moartea mișelească a voievodului.

BĂTĂLIA DE LA CAHUL (1770)



Bătălia de la Cahul a fost cea mai importantă bătălie a războiului ruso-turc din 1768-1774 și una dintre cele mai mari bătălii din sec.al 18-lea. A avut loc la 1 august 1770, la doar două săptămâni după victoria rusă la Larga.
Kagula.jpg
Comandantul rus Piotr Rumeanțev a aranjat armata sa de 40.000 de soldați în coloane solide și, surprinzător, a ales să meargă în ofensivă împotriva forțelor aliate ale Imperiului Otoman și Hanatului Crimeii, care constau din 30.000 de infanteriști și 45.000 de cavaleriști. Aproximativ 80.000 de călăreți tătari din Crimeea au întârziat, neangajându-se pe câmpul de luptă.
Relativă mică, armata rusă a atacat turcii și i-a pus pe fugă. Pierderile rusești au fost de 1.000, în timp ce pierderile de partea otomană s-au ridicat la peste 20.000 de soldați morți și răniți. În urma acestei victorii, rușii au capturat 130 de tunuri otomane.
Consecințe 
Victoriile de la Larga (anterior) și Cahul au schimbat situația strategică în favoarea Rusiei. In septembrie 1770, a fost cucerită Tighina. Apoi au capitulat cetățile Ismail, Chilia, Cetatea Albă și Ibrail. După aceasta, operațiunile militare au continuat pe teritoriul Bulgariei. La 21 iulie 1774, Rusia și Poarta Otomană semnează Pacea de la Kuciuk-Kainargi. Tratatul conținea 16 prevederi favorabile Moldovei și Țării Românești. În decembrie 1774, rușii se retrag, Moldova și Țara Românească rămânând în continuare sub turci.

BĂTĂLIA DE LA LARGA




Bătălia de la Larga a a avut loc în cadrul războiului ruso-turc dintre 1768-1774. Au participat 65.000 de tătari crimeeni (cavalerie) și 15.000 de otomani (infanterie) sub conducerea lui Kaplan Ghirei și 38.000 de ruși sub feld-mareșalul Rumeanțev pe malurile râului Larga (afluent al Prutului, azi Republica Moldova) pe 7 iulie 1770. Bătălia s-a desfășurat în aceeași zi cu Bătălia de la Çeșme. Bătălia a fost o victorie decisivă pentru rușii care au capturat 33 de tunuri turcești și tabăra mare a inamicului. Pentru această victorie, Rumeanțev a fost decorat cu Ordinul Sfântului Gheorghe din I grad. Două săptămâni mai târziu, rușii au marcat o victorie și mai mare în bătălia de la Cahul .
Consecințe Victoriile de la Larga și Cahul (ulterior) au schimbat situația strategică în favoarea Rusiei. In septembrie 1770, a fost cucerită Tighina. Apoi au capitulat cetățile Ismail, Chilia, Cetatea Albă și Ibrail. După aceasta, operațiunile militare au continuat pe teritoriul Bulgariei. La 21 iulie 1774, Rusia și Poarta Otomană semnează Pacea de la Kuciuk-Kainargi. Tratatul conținea 16 prevederi favorabile Moldovei și Țării Românești. În decembrie 1774, rușii se retrag. Moldova și Țara Românească rămînînd în continuare sub turci.