sâmbătă, 6 aprilie 2013

ROMA - APEDUCTUL LUI AUGUSTUS (AQUA AUGUSTA) XXXX


 Apeductul lui Augustus (Aqua Augusta) a fost construit sub domnia acestuia, în anul 2 e.N.
A fost lung de 22.172 de pași  (32,9 Km) și construit în cea mai mare parte subteran. Traseul său aerian, peste arcuri, era de numai 500 de metri. Aducea apa în majoritate din lacul Alsietinus (un mic lac al Etruriei, la nord-vest de Roma, situat într-un crater stins, lac numit astăzi Martignano). El apriviziona în Transtiberium (cartierul Transtevere) și atingea, în trecere colina Janicul, după ce trecuse nu departe de Veies, urmărind traseul Căii Triumfale (Via care lega Roma de Via Cassia, în apropiere de Veies) și apoi a Căii Aureliene. O altă Via Triupmhalis, cea folosită pentru celebrarea marilor învingători şi împăraţi, avea un alt traseu, care trecea pe la Circus Maximus, Septizonium, Arcul lui Constantin, Colosseum şi pe Via Sacra din Forum Romanum. Apa adusă de acest apeduct avea o calitate aşa de proastă încât a fost prevăzută numai pentru naumachia lui Augustus, după care se termina fără nici un rezervor. Frontinus a apreciat că Augustus nu a dorit să folosească apa bună a altor apeducte pentru proiectul său de bazin. Excedentul de apă era folosit numai pentru irigaţia grădinilor din exteriorul oraşului, căci apa era nesănătoasă. Este cel de al nouălea şi ultimul dintre apeductele Romei prin înălţime (5 metri), în epoca lui Frontinus, fără a lua în calcul Aqua Traiana şi Aqua Alexandriana, încă neconstruite. Volumul de apă primit de acest apeduct nu a fost evaluat de Frontinus, căci depindea de cantitatea care deriva din lacul Alsietinus şi apoi din lacul Sabatinus. Cu toate acestea, Frontinus a calculat că el furniza 16.300 mc/zi. Apa acestuia era distribuită în totalitate în locuri din afara zidurilor pe timpul lui Frontinus.
Totalitatea apei aduse de acest apeduct se deversa în afara Romei, din care 10.800 mc erau rezervate împăratului, iar 5.800 mc se livrau particularilor din afara capitalei, pentru nevoi de irigație.







joi, 4 aprilie 2013

ROMA - PROSTITUȚIA XXXX



Există dovezi materiale clare și mărturii scrise de autori antici care dovedesc că prostituția organizată se practica extins în perioada medie și târzie a Imperiului Roman. Aceasta nu înseamnă că "cea mai veche meserie a lumii" era o creație a bunăstării crescânde a romanilor. Era o latură a modului de viață în toate statele, sau societății antice. Pragmatismul roman s-a manifestat și în acest domeniu, prin localizarea stabilimentelor prostituției în fiecare cetate. Ca exemplu poate fi dat bordelul din Pompei cu picturile sale licențioase, dar și reclama imprimată pe piatra unui trotuar al cetății Efes din Asia Mică. Multe alte dovezi materiale nu au fost nominalizate, ca importante, de către arheologi și nici de cercetătorii istorici.
La Roma prostituția a dat și dovezi de departajarea clienților pe criterii de avere și de încredere. Aici au existat stabilimente de "pierzanie" cu regim special, în ceea ce privește costul serviciilor și, ca urmare admiterea anumitor clienți. Acest fapt a fost dovedit și de descoperirea unor tezaure de monede speciale, menite numai pentru accesul în bordeluri, monede care nu aveau inscripționată o valoare ci numai scene erotice. Ele sunt, în realitate un fel de fise de acces, pe care clienții le procurau la anumite valori și pe care le foloseau la intrarea în stabilimentele de elită.
Cea mai veche meserie din lume a devenit "o industrie" bine pusă la punct, în Roma, iar descoperirile arheologice recente arată cât de bine organizaţi erau patronii stabilimentelor specifice. Cei care doreau să meargă la bordel trebuiau să dețină o monedă specială, care avea pe o parte o scenă erotică, iar pe alta un număr roman. Este foarte probabil ca patronii să nu fi acordat oricărui bărbat aceleemonede-fise, ci să-și aleagă clientela. 








miercuri, 3 aprilie 2013

ROMA - TEMPLUL LUI ESCULAP XXXX


O legendă povestește că insula Tiberina s-a format pe timpul expulzării ultimului rege, Tarquinius Superbus (509 e.A), prin resturile vegetale provenite de pe Câmpul lui Marte și aruncate de populație în Tibru. Insula era legată de maluri prin două poduri, Podul Cestius și Podul Fabricius.
Ea a adăpostit puține temple, dedicate unor diverse zeități, dar cel mai important a fost cel dedicat lui Esculap (zeul medicinei), construit între anii 292-289 e.A, fapt ce atestă că insula era destinată îngrijirilor medicale. In prezent, insula Tiberina deține încă spitale.
Este probabil că insula a avut un rol de pivot important încă din epoca fondării Romei, cu rol de zonă strategică și comercială. Situată în afară de pomerium pe timpul Republicii, insula  Tiberina a fost integrată în teritoriul orașului numai pe timpul Imperiului. Astăzi, forma ei generală nu se aseamănă decât vag cu forma cea străveche. Este mult mai mică decât cea din antichitate (270 metri x 70 metri aproximativ).
Tot în antichitate insula a mai primit două supranume, pe cel de insula Esculap, sau de insula șarpelui de la Epidaur, în amintirea venirii la Roma a zeului medicinei de la Epidaur metamorfozat în șarpe. Pe timpul evului mediu, ea a primit și numele  de insula Lyaconia. Originea acestei denumiri este foarte obscură. Totodată, este posibil ca insula să datoreze numele lui Lycaon, sau Lycaoniei, regiune din Asia Mică devenită provincie romană. Ca efect, în antichitate, o statuie situată pe insulă trebuia să aminteasă  de regele Arcadiei, Lycaon, sau de regiunea Lycaonia. Astăzi insula este cunoscută și sub numele de insula di San Bartolomeo, numire legată de biserica cu același nume care se găsește pe ea.
Templul lui Esculap, a fost edificiul cel mai vechi al insulei. In anul 293 e.A, Roma a fost devastată de o epidemie de pestă. In fața amplorii dezastrului și după ce s-au consultat Cărțile Sibiline, o ambasadă s-a deplasat la Epidaur, în Argolida, pentru a invoca ajutor de la o divinitate străină, grecul Asklepios, tatăl și protectorul artei medicale. Trirema romană a revenit cu șarpele sacru, simbol al zeului Esculap. Acela a părăsit nava și s-a dus pe insula Tiberina unde a dispărut, arătând astfel locul unde zeul medicinei avea intenția de a-și fixa locul. Acest cult, adus la Roma, în anul 291 e.A, demonstrează influența lumii elenistice în cea romană.
Insula a păstrat amintirea acestui eveniment. Se zice, deasemenea, că forma sa a copiat pe cea a prorei navei care a adus de la Epidaur, pe Esculap, zeul medicinei. Pentru a aminti călătoria triremei și pentru a sublinia asemănarea cu ea, s-a dat insulei forma unei nave în mod artificial (mai există vestigii importante a acelei decorații), iar în centrul insulei un obelisc figura catargul navei.
Templul lui Esculap, înconjurat de un portic care primea pe pelerinii bolnavi, dădea insulei caracterul ei sacru, căci se atribuiau zeului medicinei însănătoșiri miraculoase. Numeroase inscripții, ca și amenajările ex-voto și dedicațiile către divinitate, care au fost regăsite pe insulă, au păstrat amintirea și au demonstrat recunoștința acordată zeului. Inscripțiile din epoca republicană, găsite pe insulă, au fost aproape toate religioase.
Restaurat sub imperiu, templul a fost închis de către creștini, apoi distrus. Amplasamentul său a corespuns cu cel al bisericii actuale San Bartolomeo. De altfel, au rămas puține vestigii antice pe insula Tiberina.