luni, 1 aprilie 2013

ROMA - TULLIANUM XXXX


                  Tullianum, obiectuiv numit astăzi și Inchisoarea Mamertină, a fost o străveche închisoare a Romei antice, acum situată sub biserica San Giuseppe dei Falegnami, în regio Capitoliu.
După tradiție, această închisoare a Romei a fost săpată la baza colinei Capitoliu în se.al 7-lea e.A, sub domnia regelui Ancus Marcius. Ea a afost mărită de regele Servius Tullius, de la care i s-ar putea trage și numele. Inchisoarea a fost din nou mărită sub împăratl Tiberius. Denumirea de Inchisoarea Mamertină s-a născut pe timpul evului mediu, fără a se cunoaște astăzi originea denumirii.

Era o închisoare subterană cu două nivele. Conform celor relatate de Sallustius : “ Ea are o sală joasă, numită Tullianum, care se afundă la douăsprezece picioare sub pământ. Aceasta este închisă de un zid gros și acoperită de o boltă de piatră. Este o celulă murdară, obscură, infectă, al cărei aspect are ceva înfricoșetor și oribil.



Acest loc nu a servit decât ca loc de detenție, dar și de execuții. Jugurta și Sejanus au fost încarcerați aici până la execuție. Vercingetorix suferit aici șase ani până a apărut la Trimful lui Caesar, după care a fost executat. Cei mai mulți dintre prizonieri nu au rămas lung timp în această închisoare, fiind executați după numai câteva luni.

Conform tradiției catolice medievale, tot aici au fost deținuți apostolii Petru și Pavel. Apostolul Petru a fost eliberat de un înger și a botezat pe temnicerii săi cu apa dintr-un izvor pe care el l-a făcut să izbucnească din stâncă (desigur că acum s-a ovedit că acel izvor era mult mai vechi). In amintirea celor doi s-a amenajat un altar în sec.al 19-lea, cu toate că nimeni nu crede în acea poveste.
Placa care amintește de cele mai cunoscute 
personaje istorice care au suferit în Tullianum

Nimic, nici texte, nici amplasarea închisorii, nu permite confirmarea evenimentelor legate de vechimea și  de legendele catolice legate de această închisoare. Sala superioară, trapezoidală și boltită a fost construită din blocuri de tuf, ea este datată astăzi ca fiind realizată în sec.al 2-lea e.A.
O scară conduce la sala inferioară, realizată din peperino. Este circulară, cu cupolă retezată, atribuită fără îndoială timpului când a fost construită basilica Porcia, în 184 e.A. Numele de Tullianum nu poate fi legat de cel al regelui Servius Tullius, care a trăit cu trei secole înainte, așa că are origine necunoscută.
.

ROMA - BASILICA OPIMIA XXXX



                      Basilica Opimia (Basilica Opimia) a fost ridicată de consulul Lucius Opimius, în anul 121 e.A, atunci când a reconstituit și Templul Concordiei din însărcinarea Senatului. Este posibil ca edificiul să fi avut rolul de simplă anexă a templului.  Spațiul disponibil a fost foarte strâmpt, conform celor relatate de Varro. 
A fost, totuși, una dintre cele trei basilici ale epocii republicane, împreună cu Basilica Porcia și Basilica Aemilia (aceasta din urmă de la care au rămas vestigii până în epoca noastră).
Basilica s-a aflat exact la nord de de acel templu al Concordiei și alături de Tullianum, sub pantele Colinei Capitoliu. A fost probabil distrusă atunci când consulul și viitorul împărat Tiberius a reconstruit și extins același templu, în anul 7 e.N. Pentru această lucrare a fost demolat atât templul cel vechi, cât și basilica alăturată. Sacrificarea basilicii nu a constituit, probabil, o mare pierdere deoarece, conform obiceiului vremii, putea fi o costrucție cu mult lemn în structură și ceva ornamente de ceramică arsă. După anul 7 e.N. basilica nu mai este amintită în documente.

sâmbătă, 30 martie 2013

ROMA - BASILICA LUI NEPTUN XXXX


                Basilica lui Neptun (Basilica Neptuni) a fost construită de către Marcus Vipsanius Agrippa în anul 25 e.A. Edificiul a fost menționat în catalogul celor 14 mari cartiere în care a împărțăt Roma împăratul Augustus. S-a aflat în Regio IX – Circus Flaminius și situată în Câmpul lui Marte, între Termele lui Agrippa și Pantheonul lui Agrippa. Era alăturată Porticului Argonauților (Porticus Argonautarum), construit în același an tot de Agrippa. Basilica a avut un plan alungit și îngust, datorită restricțiilor dictate de teren.

Ea a fost distrusă de un mare incendiu, sub domnia împăratului Titus (79-81 e.N.) și reconstruită de către împăratul Hadrianus la începutul sec.al II-lea e.N. Se bănuiește că basilica ar fi avut și rolul Bibliotecii Pantheonului.

Astăzi există vestigii ale Basilicii lui Neptun în spatele Pantheonului și se poate deduce structura ei rectangulară dintr-un număr de desene din sec.al 16-lea. Se presupune că în mijlocul basilicii se afla o statuie a lui Neptun și o cupolă semicirculară cu rol de Exedră. In fiecare parte a Exedrei se găseau patru piloni, dintre care unul a fost înlocuit în ultimul secol.

Basilica a fost continuu jefuită de materiale sale între secolele 13 și 16. Papa Nicolae al V-lea a mutat multe dintre decorațiunile basilicii antice la Vatican, iar alte părți ale ei au ajuns material de construcție pentru Palazzo dell Academia Ecclesiastica.

Agrippa a construit mult în Câmpul lui Marte, cunoscând bine dorința prietenului său Augustus de a înfrumuseța Roma pe toate căile de finanțare, insistând pe inițiativa și aportul  oamenilor bogați și apropiați domniei sale. In afara celor menționate mai sus, se pot menționa Termele lui Agrippa și Saepta, ambele dispărute sub nivelul de astăzi al terenului.