GOGU CONSTANTINESCU ȘI VICTORIA ANTANTEI IN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL BBB

     

        In cursul primului război mondial, savantul român, Gogu Constantinescu, a construit un "sintetizator" de mare ingeniozitate ("Constantinescu Fire Control Gear"), bazat pe sonicitate, care asigura o sincronizare perfectă între tirul mitralierei şi rotaţia elicei de avion. Era prima realizare de acest fel din lume S-au construit ulterior peste 50.000 de aparate de acest fel (cunoscute după iniţialele G.C.) utilizte cu un deosebit succes. In timp ce elicea se învârtea cu peste 35 de turaţii pe secundă, la avioanele acelui război, se putea trage, prin ea" chiar cu mai multe mitraliere deodată".
        Autorităţile britanice şi americane i-au solicitat fabricarea a circa 40.000 bucăţi din noul său dispozitiv de sincronizare a tirului mitralierei printre palele elicei de avion. In timpul zborului, se puteau trage "prin elice" până la 2400 gloanţe pe minut, fără ca aceasta să fie cumva deteriorată"...

       Acestei invenţii - după cum vor mărturisii contemporani ai primului război mondial - i s-a datorat, în parte, superioritatea aviaţiei aliate asupra celei germane".

Greu de înțeles de ce românii nu își pun în valoare meritele oamenilor lor de știință și nici pe cele în slujba unui război în care au fost sacrificați românii pentru salvarea, sau ușurarea fronturilor Antantei, inclusiv a celui rusesc care se dezintegra și trăda politic alianța. 

TEROAREA UNGARĂ ANTIROMÂNEASCĂ DUPĂ INTRAREA ROMÂNIEI IN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL BBB X

     

         După intrarea României în război au fost luate măsuri draconice antiromânești de către guvernul ungar: românilor li se refuza dreptul de a cumpăra pământ; în zonele de graniţă locuite de români au fost colonizaţi unguri și ceangăi aduşi din Moldova; legea electorală a redus procentajul votanţilor români; Appónyi "a suprimat învăţământul confesional autohton al şcolilor române, a instituit comisari ai guvernului cu puteri discreţionare şi și a creeat de-a lungul frontierei româneşti o zonă culturală, în care a etatizat toate şcolile primare româneşti"... "Oraşele şi satele ardeleneşti erau golite de toţi intelectualii şi fruntaşii care-şi păstrau credinţa lor şi nu se prosternaserau în ţărână înaintea tiranilor. Convoaie întregi de români erau îndreptate spre locurile de deportare din pusta ungurească, sau umpleau temniţele ungureşti. Numai în temniţa din Cluj s-au perindat timp de doi ani 26.000 români. O sută treizeci şi doi de preoţi au fost smulşi de la altarele lor şi din mijlocul credincioşilor, dintre aceştia, unsprezece nu s-au mai înapoiat, ci au îngroşat rândul mucenicilor neamului".
        Românilor nu le era permis nici să-şi venereze martirii neamului. Cei care cutezau să încalce această interdicţie aveau soarta lui Ioan Almăşan din Abrud. Aceasta avea ca icoană chipurile martirilor Horea, Cloşca şi Crişan, sub care ardea o candelă. Descoperit de autorităţile ungureşti din Abrud, a fost arestat, i s-a leagat cu un lanţ icoana în spate și a fost purtat de acasă (azi str. Detunata nr. 40) prin oraş - ca să-l vadă lumea - până la gară. A fost dus cu trenul în Ungaria unde a fost întemniţat în închisoarea de la Şopron.
        Intoleranţa şi cruzimea ungurilor era fără margini şi părea de nestăvilit până la obţinerea victoriei Antantei asupra Germaniei şi Austro-Ungariei.

TEROAREA UNGARĂ ANTIROMÂNEASCĂ (I) - LA INCEPUTUL PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL BBB X

     

Războiul româno-maghiar din anul 1919 (I)

        Primul război mondial a însemnat pentru Ungaria ocazia de a reduce la tăcere elita naţionalităţilor neungare trimiţând pe front pe reprezentanții acestora. "In timp ce soldații aparţinând naţionalităţilor neungare erau decretați carne de tun - dintre mobilizații români 93% erau pe front, imensa majoritate a soldaților de origine ungară erau reţinuți acasă, ca mobilizați pe loc în diverse administrații, îndeosebi la căile ferate și poștă, în industriile de război și în garnizoanele păstrate pentru paza internă, spre a preveni eventualele răzvrătiri. Din aproape 500.000 români (ardeleni) mobilizaţi, au fost pe front 449.796, iar numai 34.579 au fost sedentari, sau auxiliari. Pe câmpul de luptă au murit 41.739 români şi încă 11.275 au pierit în spitale, în pribegie şi în temniţe. Au rămas după urma rănilor căpătate în lupte 24.406 invalizi. Dacă mai adăugăm 38.630 de văduve şi 79.226 orfani de război, avem icoana completă jertfelor aduse de populaţia română a Ardealului în primul războiul mondial"... pentru o cauză străină ei și contrară intereselor ei.

         Miile de morminte româneşti sunt mărturia sângelui vărsat în mod inutil de către feciorii ardeleni şi ale criminalelor intenţii ale statului Austro-Ungar. Pe celebrul munte San Gabriele, regimentul austro-ungar 50 din Alba Iulia, compus exclusiv din români, a fost cu desăvârşire distrus. În timpul memorabilelor lupte din vara anului 1917. Regimentul 43 Caransebeş şi 61 Timişoara şi-au lăsat mai mult de jumătate din soldaţii lor români în pământul ce forma "zona di guerra" italiană.