Fapta de trădare militară a colonelului A.D.Sturdza a provocat
consternare atât în cadrul armatei, cât și în lumea politică românească. Lucru
normal, dacă se are în vedere proveniența trădătorului..
Colonelul A.D. Sturdza era fiul lui Dimitrie Sturdza, fost
lider al Partidului National Liberal, de mai multe ori prim-ministru al
României, unul dintre cei mai apropiati colaboratori ai regelui Carol I. De
asemenea, era ginerele cunoscutului om politic conservator P.P. Carp. Facuse
studiile militare în Germania, si înca de atunci daduse dovada
germanofilismului sau. Aflat în calitate de atasat militar la Berlin, Alexandru
Averescu solicitase lui Sturdza niste regulamente care nu se gaseau în comert.
Acesta a refuzat pe motiv ca nu ceruse voie sefilor sai germani. Înainte de
razboi, A.D. Sturdza fusese numit director al Scolii de Ofiteri, pentru ca dupa
începerea ostilitatilor sa-i fie încredintata comanda brigazii a 7-a mixta,
care operase în muntii Vrancei.
Multi s-au îndoit la început de fapta lui Sturdza. Vintila
Bratianu nu putea concepe cum poate "sa-si tradeze tara el, un om care
a fost viata întreaga personificarea cinstei, a scrupulozitatii morale, el,
fiul lui Mitita Sturdza - asta nu se poate, nu se poate, e o greseala, o
razbunare. La gândul numai ca ar putea fi adevarat, mintea îmi sta în loc. Emil
Costinescu, membru al guvernului, spunea la rândul lui: Aceste zvonuri sunt o
infamie. Cunosc pe acest om de când era copil, stiu în ce principii a fost
crescut, e un atentat la memoria venerabila a tatalui sau. Sa vad si tot nu voi
crede". Daca mai avem în vedere si faptul ca regele Ferdinand îl
decorase cu patru zile înainte de dezertare, aceste îndoieli ni se par
întemeiate.
S-a dovedit însa ca informatiile erau cât se poate de
adevarate, ba, mai mult, ca Sturdza îsi planuise foarte bine actiunea. În
ultimul timp trupele comandate de el facusera unele miscari suspecte, de care
profitasera germanii. Averescu, aflat la comanda Armatei a 2-a, a cerut Marelui
Cartier General sa-l mute pe colonelul Sturdza, pe care-l caracteriza drept un
înfumurat, de la comanda Brigazii a 7-a mixte. Pentru a deruta banuielile,
Sturdza a aruncat vina asupra locotenentului Ciulei, care a fost condamnat la
moarte si executat. Au iesit la iveala si alte fapte reprobabile ale acestui
ofiter-dezertor.
I.G. Duca relateaza ca "Averescu îsi dadea acum
seama si de ce cu prilejul ultimei vizite a Regelui pe front, Sturdza înaintase
atât de mult cu el înspre transeele inamice. Încerca, se vede, sa-l expuie
gloantelor germane sau chiar sa-l predea prizonier dusmanului. Asadar, fiul lui
Dimitrie Sturdza era nu numai tradator, dar si asasin".
Cât despre aghiotantul lui Sturdza, locotentul Wachmann
(fiul fostului director al Conservatorului din Bucuresti), acesta fusese banuit
în trecut ca ar fi agent german. Generalul Radu Rosetti, în memoriile sale
spune ca"se aflase la Cartierul General de câteva zile ca Wachmann se
învârtea la cartierul rusesc si se dadusera ordine ca sa nu mai fie acolo. Si
cum am vazut ca Moruzi (ofiterul de legatura cu Cartierul General, n.m.) bun
si îndatoritor din fire, sovaia, imediat ce am sosit a doua zi la Peris i-am
trimis un ordin telegrafic, semnat de Iliescu sau de Rascanu, ca sa trimita pe
Wachmann imediat la unitatea sa. Este lucru stiut ca, ulterior, Wachmann, ajuns
prin nu stiu ce minune adjutant al colonelului Sturdza, a dezertat odata cu
acesta".
Un plan scrupulos de trecere la inamicul german
Asadar,
în seara zilei de 6 februarie 1917, Sturdza, mutat de la divizia 8 la divizia
10, soseste în sectorul diviziei pe care o comandase, sub pretextul ca doreste
sa-si ia ramas bun de la fostii camarazi. Aici, la piciorul dealului Voloscani,
cei doi, Sturdza si Wachmann, trec peste liniile transeelor si retelelor, la
inamic.
Trecut în tabara germana, colonelul încearca sa-si explice si sa-si motiveze
fapta, în fata ofiterului Kapri, cel care îl întâmpinase la Putna:"Patria
mea, România, este pierduta: o parte a tarii este ocupata de Germani, iar alta
de Rusi. Modul cum Rusii se poarta în Moldova este neînchipuit de îngrozitor.
Ei nu sunt aliati, ci niste adevarati dusmani. Prada tara, necinstesc femeile
si fetele, omoara copiii si nu ne dau nici o mâna de ajutor. Cu ofiterii nostri
se poarta foarte rau si dispun de avutul nostru ca si când ar fi al lor.
"Adjutantul meu poate sa va vorbeasca de o lovitura de picior, pe care a
primit-o zilele acestea de la un colonel rus în tren. Acum câteva zile a fost
împuscat un ofiter român la Manastirea Casin, pentru motivul unei neîntelegeri
la distributia zaharului pentru trupă.
Vazând toate acestea, precum si prapastia în care este gata sa cada biata si
scumpa mea patrie, m-am hotarât la o actiune. Dincolo, la noi, am pregatit
totul si m-am sfatuit cu camaradul meu, colonelul Crainiceanu, pentru o
întâlnire în ziua de 10 februarie 1917, între orele 10 si 11 dimineata, unde
urmeaza sa-i dau raspunsul, daca planul actiunei mele va fi aprobat aici".
Presupusa salvarea a țării de ruși
Primit de superiorul lui Kapri,
generalul Ruiz, Sturdza îsi expune planul si anume acela "de a atrage
restul armatei române aici si de a organiza împreuna cu ea si cu prizonierii
români, care se afla în numar mare la Germani si Austriaci în taberile lor, un
corp de voluntari, care, sub comanda mea, sa lupte pe lânga armata germana spre
a goni din Moldova armata rusa, salvându-si astfel tara".
Au urmat alte discutii cu ofiteri superiori germani -
colonelul Waldau, generalul von Gerok - pe care Sturdza a încercat sa-i
convinga de viabilitatea planului sau. Acestia si-au informat la rândul lor
superiorii. De la Cartierul General Austriac de la Baden vine recomandarea ca
Sturdza"cunoscut ca prietenul puterilor centrale, trebuie bine tratat,
nu ca prizonier" si sunt solicitate rapoarte amanuntite despre
intentiile si actiunile dezertorului. Alte telegrame asemanatoare sunt trimise
de arhiducele Iosif - comandantului frontului din Transilvania, de generalii
Hindenburg si Ludendorff și de contele Czernin, ministrul de externe al Austro-Ungariei.
Pentru început, Sturdza a redactat un manifest, care urma sa
fie împrastiat printre ostasii români, spre a-i determina sa treaca în tabara
germana, iar Wachmann si-a luat însarcinarea de a se ocupa de tiparirea
acestuia în 15.000 de exemplare. O parte a manifestelor urma sa fie împrastiata
în Moldova din avioane, iar alta trebuia sa se încredinteze colonelului
Crainiceanu, ce urma sa le împarta trupelor de pe frontul român.
Intre Sturdza si Crăiniceanu detaliile operatiunii erau deja
stabilite, începând cu distribuirea manifestelor, distrugerea legaturilor
telefonice din spatele frontului, arestarea ofiterilor straini ce se gaseau
atasati pe lânga Crainiceanu si culminând cu trecerea trupelor comandate de
acesta - circa 2.000 de oameni - la germani, în muntii Vrancei.
Comandantii germani au crezut în planul expus de Sturdza,
din moment ce s-a stabilit ca, în momentul în care se va produce trecerea,
românilor sa le fie lasate armele, însa fara munitie si grenade. De asemenea,
s-au dat dispozitii pentru asigurarea hranei, în acest scop taindu-se câteva
sute de oi si boi, stabilindu-se si locul în care vor fi cantonate trupele
române.
Complotul eșuat
Pe 10 februarie 1917, a avut loc
întâlnirea dintre Sturdza si Crăiniceanu pe dealul Cirlan, când au fost
înmânate manifestele. Numai ca evenimentele ulterioare nu s-au petrecut dupa
cum preconizasera complotistii. Din relatarea lui Valeriu Kapri, reiese ca
românii au știut de planurile celor doi. "La câtiva ani dupa acest
episod, am avut ocaziunea sa vorbesc cu un ofiter din armata româna, care pe
timpul si chiar în ziua întâlnirii ambilor colonei, era postat pe dealul
Cirlan, ca observator de artilerie si mi-a spus urmatoarele: Noi am stiut ca
colonelul Sturdza a trecut dincolo la Germani, caci s-a gasit ordonanta sa
personala mort, fiind împuscat în regiunea Voloscani, si din buletinul zilnic
al colonelului Sturdza, care s-a gasit în bagajul sau si care era purtat de
ordonanta sa, am aflat noi ca între coloneii Sturdza si Crăiniceanu se petrec
fapte si întâlniri ce dadeau de banuit, asa ca din momentul când colonelul
Sturdza a trecut la Germani, sefii nostri au început a urmari si observa
atitudinea Colonelului Crăiniceanu... Deci când în ziua de 10 februarie, ora
12, Crăiniceanu se înapoia din sectorul inamicului, a fost suspectat, si atunci
un Locotenent român i-a pus întrebarea: de unde veniti, Domnule Colonel?"
Colonelul Crainiceanu nu i-a dat nici un raspuns, tratându-l cu indiferenta.
Atunci, Locotenentul l-a rugat sa-l urmeze la Brigadă, unde a fost arestat,
gasindu-se la el manifestele Colonelului Sturdza".
De partea cealalta a liniilor, asteptarea se transforma în
dezamagire. Nici macar un soldat român nu a trecut în tabara germana! Colonelul
Sturdza realizeaza ca planul sau a esuat asa ca încearca sa puna în aplicare
varianta de rezerva: organizarea unui corp de voluntari din rândul
prizonierilor aflati în taberele austriece si germane. Numai ca si acest plan
s-a dovedit a fi de nerealizat. Din cei 180 de prizonieri pusi la dispozitia
lui Sturdza, doar 22 s-au oferit ca voluntari pentru a raspândi manifeste în
rândul trupelor române, iar dintre acestia, majoritatea a preferat sa predea
manifestele comandantilor români, dupa ce au trecut liniile, fiind ulterior
decorati pentru fapta lor.
Incercarea românilor de a-l captura pe tradator
Din relatarile lui Kapri reiese ca
românii au încercat sa-l captureze pe Sturzda printr-un viclesug. Un grup de
ofiteri, în frunte cu capitanul Bălăița l-au informat pe dezertor ca sunt gata
sa-l urmeze, dar cu conditia sa vina personal sa le vorbeasca, pentru a-i
convinge: "Ma gasesc cu ofiterii din aceste sectoare si trebuie sa avem
cu dvs. imediat o convorbire. Trebuie sa hotarâm despre toate detaliile. Dvs.
sa ne explicati modul de urmat si consecintele lor. Neîncrederea aci n-are nici un rost. Mai târziu va fi o încredere si mai
mare, caci numai Dvs., D-le Colonel, cunoasteti tot frontul nostru, altii s-au
multumit sa-l studieze pe harta; daca Dvs. îi veti convinge în modul cum v-am
spus mai sus, actiunea Dvs. are sa mearga repede. În 24 de ore va veni cu noi
si frontul de la Oituz si acel de la Focsani si-n doua zile se va vedea efectul
pâna la Siret". "Aveti o uniforma româna acolo? Aveti nevoie sa va trimit eu
una?" scria Bălăița într-una din depeșele sale . Din fericire pentru
el, colonelul Sturdza n-a cazut în capcana întinsă de români, dar decepționat
si rușinat, a plecat de pe linia frontului.
Judecarea și condamnarea dezertorilor
Pe 26 februarie 1917, Consiliul de
Razboi al Armatei a 2-a i-a declarat pe Sturdza si Wachmann vinovati de
dezertare la inamic si tradare si i-a condamnat în contumacie la moarte si
degradare militara. Totodata, averea lor a fost confiscata, lui Sturdza
fiindu-i imputate daune catre stat, în valoare de 10.000 de lei.
In privinta lui Constantin Crăiniceanu trebuie spus ca inițial
a fost condamnat la 15 ani de muncă silnică. Prin aceasta hotarâre, Consiliul
de Razboi urmarise sa faca o favoare tatalui acuzatului, generalul Grigore
Crainiceanu si unchiului acestuia, nimeni altul decât generalul Prezan
(Constantin Crainiceanu era fiul surorii sale). Prezan a casat sentinta
initiala, l-a trimis din nou la judecata si a semnat sentinta de condamnare la
moarte. Aceasta a fost pusa în aplicare chiar în vinerea Pastelui, de un pluton
de soldati din propriul regiment, în fata unitatii pe care o comandase
colonelul Crăiniceanu.
In ceea ce-l priveste pe Sturdza, destinul sau a fost destul
de tragic. Refugiat în Germania, a lucrat ca functionar la o banca, încercând
mai târziu sa fie primit în garzile ardelene, pentru a se reabilita. I s-a
raspuns însa ca, pe pamântul tarii si sub steag românesc, nu e loc pentru
tradatori.
Dupa razboi, informatiile despre A.D. Sturdza sunt confuze.
S-a spus ca se afla ba în Elvetia, ba în Germania, ba s-ar ocupa de conducerea
unui cazino la Danzig, ba chiar ca s-ar fi sinucis. Cert este ca, dupa ce
planurile sale au dat gres, a plecat la Bucuresti sa-l vada pe socrul sau,
marele om de stat Petre P. Carp. Acesta însa nu l-a primit si i-a interzis sa-i
mai treaca pragul casei. Si daca n-a putut obtine iertarea socrului sau, un
germanofil convins, cum ar fi putut sa fie iertat de tara pe care a tradat-o
într-un moment critic al istoriei sale?
Manifestul
trădătorului către armată
Eu, Colonelul D.Surdza, cu care v-ati luptat cot la cot, va trimit
urmatoarea vorba:
In fruntea voastra vreau sa fac o
ostire noua, bine înzestrata cu masinile razboiului si bine condusa de sefi
inimosi. Cu ea vreau sa scapam ceea ce s-a perdut, sa alungam din tara pe
jefuitorul rus si sa facem ca mai repede sa ne reîntoarcem la vetrele noastre.
Ne vor ajuta la aceasta cei doua sute de mii de prizonieri Români, pe care îi
voiu scapa.
Repede trebuie sa va hotarâti, caci
iata cum stam acum:Tara noastra si ostirea a ratacit sub conducerea nepriceputa
a unor capete slabe: doua treimi din tinutul ei s-au pierdut. Cealalta treime
este pradata de Rusi; ei îsi bat joc de ofiterii si de soldatii nostri si de
sarmanii locuitori; ei necinstesc nepedepsiti femeile noastre; ei ne rapesc
ultimele vite pe cari le avem si ne-au împiedecat sa ne lucram pamântul. Averea
tarei s-a risipit si înstrainat; daca nu ne hotarâm de pe acum, vom muri de
foame, cu copii si nepoti. Ni se pregateste pribegia, în strainatatea neagra:
este vorba ca armata noastra sa treaca Prutul, ca guvernul sa fuga rusinos la
Cherson în Rusia, iar celor bogati sa li se înlesneasca asezarea în orase
departate rusesti, robite de legi asupritoare. Ati fost amagiti de cei mari prin cuvinte înselatoare despre un ideal
national; ati vazut, cum acest ideal s-a prabusit din cauza usurintei si
ticalosiei lor. Treziti-va si nu mai credeti minciunele ce vi se spun. Victoria
Rusilor nu ne poate scapa, caci ea nu poate fi. Dispretuiti pe acei, cari se
încapatâneaza a lega soarta voastra de armate streine, cari nicaieri nu reusesc
sa fie învingatoare. Mai bine sa mergem cu cei putini, dar vrednici, cinstiti
si tari.
Lepadati-va de acei ce v-au înselat
amar. Ati jurat credinta Tarei Românesti, iar nu unor netrebnici care va conduc
la pieire.Daca aveti încredere în bratul vostru, în mintea si sfatul meu,
veniti îndata la mine. Va astept în muntii Vrancei. Veti capata semne de la
mine. Voiu elibera pe prizonierii nostri. Totul este pregatit. Cu ei vom forma
o oaste noua si, cu ajutorul lui Dumnezeu, vitejeasca, cu care vom recuceri ce
s-a perdut, vom reîntregi ce s-a stricat si vom da afara pentru totdeauna pe
netrebnicii cari ne-au adus în starea de azi.
Treceti fara întârziere cu arme cu
tot spre mine. Sa scapam România. Dumnezeu va binecuvânta fapta noastra.
Colonelul Alexandru D. Sturdza
Generalul Eremia
Grigorescu a reacționat imediat cu un ordin către armata comandată:
Ordinul Generalului Grigorescu
Soldati!
O parte din voi sta de aproape 6 luni sub ordinele mele, o alta parte
de un timp mai scurt; totusi fiecare din voi v-ati convins ca am luat parte
împreuna cu voi si la bucuriile voastre, cât si la zilele voastre grele si
pline de griji, si ca întotdeauna v-am spus adevarul.Ati fost deprinsi prin ordinele zilnice ce vi le-am
dat si care le-am adus la cunostinta voastra, ca lumea-ntreaga a admirat
capacitatea voastra si ati fost deprinsi a auzi de la mine numai stiri bune si
îmbucuratoare.
Astazi însa trebue cu sufletul
îndurerat sa va spun despre o fapta murdara, care a fost comisa de catre unul
care pâna-n ziua de 24 ianuarie a stat în mijlocul vostru, lipsit de rusine, si
care, sub frumoasa uniforma româneasca, a ascuns un suflet strain si murdar.
E vorba de un tradator, de fostul
Colonel A.D. Sturdza.
Nascut si crescut pe pamântul
românesc, cu avere, renume si îmbogatit prin sudoarea muncei voastre, a gasit
de cale, tocmai acum, când scumpa noastra tara se afla în pericol, sa calce
juramântul dat Regelui, drapelului si patriei si sa treaca în rândurile
inamicului.
Fapta fostului Colonel Sturdza este
o crima, comisa de un om fara minte, de un nebun. Acest criminal însa, nu se
multumeste numai de a trece în rândurile inamicului; el cauta sa mareasca
crima, din momentul ce ameninta scumpa noastra tara si ne pune viata în
pericol. El nu se multumeste sa se vânda, nu se multumeste sa tradeze planul
nostru de razboi inamicului, ci intentioneaza ceva mai mult: voeste, din
soldatii nostri ce se gasesc prizonieri la inamic si din dezertori, sa formeze
o noua armata si cu aceasta sa lupte contra voastra si astfel sa stropeasca cu
sângele fratesc pamântul nostru românesc.
Voeste din lupta frateasca sa aduca
inamicului victorie. Victorie pentru Germani, pentru Unguri, pentru Bulgari si
pentru Turci, inamicii nostri de astazi, inamici de secoli.
In rătăcirea lui, fostul Colonel
Sturdza cauta pe pamântul nostru si prin manifeste aruncate din aeroplane, sa
va sfatuiasca sa-l urmati; el vrea sa va miste la asemenea pas, sa faceti la
fel cu el acest miselesc fapt, cu credinta ca, cu cât mai multi îl vor face, cu
atât mai bine pentru el. El va chiama
ca sa luptati alaturi de inamic si va fagadueste cerul si pamântul.Bravi
soldati! Nu va lasati amagiti de vorbele unui criminal si tradator de tara. Nu
uitati ca ati jurat credinta Majestatei Sale, Regelui, tarei si drapelului.
Fiți si rămâneti
credincioși juramântului vostru! (...)
Comandantul Corp. 4 Armata, general Grigorescu
