miercuri, 17 octombrie 2012

CHURCHILL ȘI PATTON - OPERAȚIUNEA INIMAGINABILUL



    
Istoricul britanic Max Hastings, care publica in Daily Mail o serie de articole aniversare la 70 de ani de la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov, scrie ca Churchill intentiona chiar sa-i mobilizeze pe hitleristii invinsi pentru a-i scoate pe rusi din Europa de Est. Winston Churchill, premier britanic in perioada celui de-al doilea razboi mondial, credea in 1941 ca, o data cu incheierea razboiului, SUA si Imperiul Britanic vor crea cel mai puternic bloc militar din istorie, insa in 1945 URSS s-a dovedit mult mai puternica, iar Marea Britanie – mai slaba decat se astepta el. In afara de aceasta, Churchill era ingrijorat de soarta Poloniei, care s-a pomenit sub puterea URSS.
“La scurt timp dupa capitularea Germaniei, Churchill si-a surprins Statul Major cu intrebarea daca trupele anglo-americane ar fi in stare sa inceapa o ofensiva in vederea expulzarii trupelor sovietice”, scrie Hastings, potrivit caruia Churchill dorea o solutionare corecta a problemei Poloniei. Churchill i-a informat pe militari ca vor dispune de soldatii si de potentialul german. “Cu alte cuvinte, germanii invinsi ar fi urmat sa fie atrasi de partea Occidentului”, explica autorul articolului. A fost fixata chiar data unei noi ofensive, sub numele de cod “Operatiunea Inimaginabilul”: 1 iulie 1945. Ministerul de Externe si comandantul suprem al Armatei britancie, Sir Alan Brooke, erau speriati de intentiile belicoase ale lui Churchill. Cu toate acestea, Statul Major a analizat, intr-o atmosfera strict secreta, scenariul privind declansarea de actiuni militare impotriva rusilor, iar Stalin, dupa cum era de asteptat, a aflat destul de repede. Publicul larg insa nu a aflat de ideea lui Churchill decat in 1998, cand Arhiva Nationala a Marii Britanii a desecretizat documentele doveditoare.
La randul sau, Stalin il privea pe Churchill cu mare suspiciune, temandu-se ca Occidentul va incheia o pace separata cu Hitler si, posibil, va intoarce armele impotriva URSS. Americanii insa nu doreau o confruntare cu Moscova si incercau sa-l franeze pe Churchill, subliniaza autorul articolului. “Peste putina vreme, dosarul pe marginea ‘Operatiunii Inimaginabilul’ a fost inchis: presedintele american Harry S. Truman a trimis o telegrama in care declara clar ca americanii nu vor incerca sa-i scoata cu forta pe rusi din Polonia si nici macar nu vor ameninta Moscova cu asemenea actiuni”, precizeaza istoricul britanic. Churchill nu s-a indoit nici o clipa de relele intentii ale URSS in ceea ce priveste Europa de Est si lumea intreaga, scrie Hastings, potrivit caruia, din acest punct de vedere, premierul britanic si-a devansat timpurile. In august 1946, cand, temandu-se de un conflict cu URSS, Statul Major al SUA a inceput sa elaboreze, la randul sau, un scenariu de actiuni pentru o asemenea eventualitate, la Londra s-a dat jos de pe raft dosarul privind “Operatiunea Inimaginabilul”.
Intențiile postbelice ale lui Churchill au fost inițiate și susținute, mai ferm și mai înainte, de generalul vulcanic american Gerorge Patton. A militat pentru războiul contra URSS încă din ultimile luni ale celui de al doilea război mondial. Patton și-a manifestat public simpatia aux față de germani. Cu grijă de a menaja Germania pentru a o folosi ca contrapondere contra URSS, comandamentul americain l-a însărcinat pe Patton să ocupe régiunea unde se refugiaseră cea mai mare parte a naziștilor : Bavaria (fieful du foc-NSDAP) în Germania ocupată, unde el și-a instalat cartierul general la Regensburg .
 După moartea lui Roosevelt, Patton militat foarte activ în favoarea proiectului ce viza atacarea URSS după capitularea Germaniei. Pentru aceasta el a propus cearea unui incident care să servească drept pretext al atacului pentru a lovi pe comuniști cu un picior în fund până la Moscova. Ca atare el nu a dezarmat multe regimente germane, ţinute în rezervă în vederea ofensivei dorite. 
Proiectul nu a fost pus în aplicare din cauza dificultății de a-l justifica în fața opiniei publice americane, dar și mica dorință a armatei de a lupta cu foștii frați de arme, dar probabil și de teama inspirată de sălbatica Armată Roșie.
Generalul atât de popular a comparat public naziștii cu democrații sau republicanii americani și s-a ridicat împotriva acțiunii de dez-nazificare, apreciind că naziștii puteau deveni foarte buni auxiliari contra sovieticilor.

Medaliile obţinute de Generalul Patton
Scandalurile pe această temă s-au acumulat asupra persoanei sale, poziţia lui Patton ne putând rezista. Eisenhover şi-a mai susţinut generalul, dar a trimis pe Robert Murphy să realizeze o anchetă în Bavaria. Acela a descoperit că 25 de ofiţeri nazişti mai operau încă în Bavaria. A fost picătura care a făcut să se reverse paharul.
Eisenhover nu a mai putut susţine pe Patton, dar cum aura generalului rebel rămăsese mare, a trebuir să-l menajeze. I-a retras comandamentul din Bavaria, iar în contrapartidă i-a oferit în octombrie 1945 comanda Armatei a 15-a (care era o armată fictivă ce exista numai pe hârtie). Patton a murit puţin după aceea stingând astfel polemica asupra persoanei sale, dar lăsând chestiunea tratamentelor deportaţilor de către armata americană încă deschisă ( a trebuit aşteptat anul 1946 pentru ca armata americană să trateze ca şi pe alţii deportaţii evrei).
Patton a murit la Heidelberg, în urma unui prezumtiv accident de maşină, la 21 decembrie 1945 şi a fost înmormântat în cimitirul american de la Haam, în Marele Ducat de Luxenburg, în mijlocul oamenilor din armata sa a 3-a. Fiind considerat eliberatorul Luxemburgului a fost înmormântat la Haam. Unii autori au caracterizat moartea sa drept un complot, prezumând că Patton a fost ochit de un trăgător de elită, maşina sa fiind lovită voluntar de un camion, pentru că el prezenta în ochii multora un pericol pentru pacea cu URSS. Accidentul s-a produs în ziua de 9 decembrie 1945, în apropiere de Mannheim, cu puţin timp înainte de programata reîntoarcere în SUA. Orăşelul Ettelbruck din nordul Luxenburgului se mai numeşte şi Patton-stadt.

După accident, Patton a fost victima unor răni grave la vertrebele cervicale, care urmau să-l împiedice să trăiască normal. A fost transferat la spitalul din Heidelberg unde a murit 12 zile mai tâtziu de o embolie pulmonară.

Decoraţiile primite de Generalul George S. Patton

Satele Unite ale Americii

Distinguished Service Cross ribbon.svg Distinguished Service Cross cu o frunză de stejar
Distinguished Service Medal ribbon.svg Distinguished Service Medal cu două frunze de stejar
Silver Star ribbon.svg Silver Star cu o fruntă de stejar
Legion of Merit ribbon.svg Legion of Merit
Bronze Star ribbon.svg Bronze Star
Purple Heart BAR.svg Purple Heart
Silver Lifesaving Medal ribbon.svg Silver Lifesaving Medal
Mexican Service Medal ribbon.svg Mexican Service Medal
World War I Victory Medal ribbon.svg Médaille Interalliée 1914-1918
American Defense Service ribbon.svg American Defense Service Medal
American Campaign Medal ribbon.svg American Campaign Medal
European-African-Middle Eastern Campaign ribbon.svg European-African-Middle Eastern Campaign Medal  cu o stea de argint şi trei de bronz
World War II Victory Medal ribbon.svg World War II Victory Medal
Army of Occupation ribbon.svg Army of Occupation Medal (cu titlu postum)

Decoraţii străine

Order BritEmp rib.png Order of the British Empire (Rrgatul Unit)
Order of the Bath UK ribbon.png Order of the Bath (Rrgatul-Unit)
Officer Ordre de Leopold.png Officier de l'Ordre de Léopold (Belgia)
Croix de guerre B.jpg Croix de Guerre belge cu pene
Legion Honneur Commandeur ribbon.svg Commandeur de la Légion d'honneur (Franţa)
Croix de Guerre 1939-1945 ribbon.svg Croix de Guerre 1939-1945 cu pene (Franţa)
LUX Croix de Guerre ribbon.svg Croix de Guerre du Luxembourg
Ord.Adolf.Nassau.jpg Grand Croix de l'Ordre d'Adolphe de Nassau (Luxembourg)
Grand Cross of the Order of Ouissam Alaouite ribbon.png Grand Croix de l'Ordre d'Ouissam Alaouite (Maroc)
Order of the White Lion.svg Řád bílého lva(Ordinul Leul Alb) - (Republica Cehă)
Czechoslovak War Cross 1939-1945 Ribbon.png Croix de guerre 1939-1945 (Cehoslovacia) (Croix de Guerre - Republica Cehă)

sâmbătă, 13 octombrie 2012

ORDINE, DECORATII ȘI MEDALII ROMÂNE SPECIFICE RĂZBOIULUI DE REÎNTREGIRE




    
- Ordinul Mihai Viteazul

Creat în septembrie 1916, acest ordin este cea mai înaltă distincție militară română, acordată pentru un rol strălucit pe câmpul de luptă (statuturile acestui ordin au fost cu adevărat definite în anii 1938 și 1940). El poartă numele voevodului Mihai I-ul, al Țării Românești, primul unificator al celor trei Principate române de pe întinsul vechii Dacii

Ordinul comporta trei clase :

















-          Clasa I-a : cruce ale cărei brațe au 60 mm lungime, Ea se purta adățată fără panglică, agățată pe partea stângă a pieptului.

-          Clasa a 2-a : cruce cu brațele lungi de 60 mm. Se purta în jurul gâtului suspendat de o panglică care trecea printr-un inel alăturat crucii printr-o coroană de 28 mm înălțime.

-          Clasa a 3-a : cruce cu brațe lungi de 40 mm. Se purta pe pieptul stâng, susprndată cu o panglică care trecea printr-un inel alăturat crucii printr-o coroană înaltă de 20 de mm.

Crucea din primul tip s-a folosit în Primul Război Mondial :

-          cruce emailată în albastru pe ambele fețe

-          avers : în centru, la întâlnirea brațelor crucii, monograma coroanei lui Ferdinand I-ul

-          revers : în centru, la întâlnirea brațelor crucii, se afla data 1916, data creării ordinului

Există diferite fabricații, cu diferențe de culoare de albastru la email, la metalul utilizat (din vermeil, din argint și din bronz aurit).  

 
Crucea Clasa a 3-a  avers și revers
















 
Crucea Clasa a 3-a  variantă  avers și revers
 
 

- Ordinul Crucea Reginei Maria

A fost creat în martie 1917 pentru a fi decernat tuturor militarilor sau civililor, care s-au distins în domeniul sanitar pe timp de război, sau pet imp de pace. Primele atribuții s-au referit la Primul Război Mondial, având o panglică portocalie uni (în 1938 va fi creată o panglică de război, având o panglică portocalie cu margini din fir de aur).

Ordinul aveda 3 clase :

-          Clasa I-a : cruce din vermeil emailat cu alb pe fiecare față. Centrul aversului era marcat de o cruce roșie emailată, iar cel al reversului monograma Reginei Maria

-          Clasa a 2-a : cruce din vermeil, sau din bronz aurit. Centrul aversului poartă monograma Reginei Maria, iar cel al reversului data creației, 1917

-          Clasa a 3-a : cruce de bronz identică cu cea de la clasa a 2-a

Ordinul a fost atribuit francezilor din misiunea Berthelot și se întâlnesc fabricații franceze din a 2-a și a 3-a clasă, care nu poartă data creației pe revers.
Ordinul Crucea Reginei Maria  Clasa I-a
avers și revers
 
                                                  Ordinul Crucea Reginei Maria  Clasa a 2-a
                                                 de fabricație franceză, în vermeil poansonat
                                Avers și revers, Centrul aversului nu are poansonată data de 1917


- Crucea comemorativă a războiului

A fost creată în iulie 1918 pentru a onora militarii și civilii, români și străini, care au participat la Primul Război Mondial (sau Războiul de Reîntregire Națională) în rândurile sau în colaborare cu armata română (spre exemplu, crucea a fost atribuită și militarilor francezi).
In afară de diferențele de fabricație, există două tipuri de cruce comemorativă a Războiului, care se deosebesc după revers.
- Primul tip are inscripționat pe revers 1916-1918


Model 1, cel mai comun - avers și revers





 
 
 

Variantă a modelului 1 cu zimțare măruntă a fondului

Variantă a modelului 1 cu zimșare mai pronunțată a fondului
 
 
Model 2, cu crucea mai groasă și cu inel mult mai mare la panglică
Model 3 - variantă diferită de fabricație , cu puncte pe fond,
cifrele de pe revers mai mici și monogramă diferită,
altă țesătură la panglică.
 
Model 4 - Bordurile și cercul central sunt aurite,
iar fondul este negru, culori mai vii la panglică.
 
 
Al 2-lea tip, cu revers 1916-1919
 
In anul 1919 combatanții au fost rechemați pentru continuarea războiului împotriva trupelor ungare și eliberarea Transilvaniei. Trupele române au distrus armata ungară, au ocupat Budapesta și au avansat până la Gyor.

Panglicile au fost ornate cu o diversitate de agrafe, care aminteau de cele mai renumite de luptă. Agrafele au fost executate din alamă ambutisată și au fost atașate de panglică. Se cunosc agrafe înscrise cu București, Ardeal, Carpați, Cerna, Dobrogea, Dunărea, Jiu, Mărășești, Mărăști, Oituz, Tg.Ocna, Turtucaia, Siberia, Italia, 1916,1918,1919.
 
 
- Medalia Victoriei, sau Interaliată
 
  Ea a fost creată în septembrie 1921 după principiile stabilite la începutul anului 1919 și respectate  de țările aliate (13 țări), care au adoptat această medalie comemorativă colectivă. Modelul român a fost creat de sculptorul Constantin Cristescu. Există multe variante de fabricație, dar numai modelul oficial este semnat de creator.
Model oficial -agațătoare cu bulă.
 
Varianta 1
 
Varianta 2
 
Variana 3
 
Varianta 4
 
Reversul tuturor variantelor, ca și al versiunii oficiale, are un ornament circular sub forma unui lanț. Numai varianta oficială are semnătura creatorului pe una din zalele lanțului. Una din variante nu are niciun însemn pe zalele lanțului, iar celelalte au însemnări grosiere, dar nu semnătura.
 
 
- Insigna Răniților de război
 
A fost realizată în anul 1919