CHURCHILL ȘI PATTON - OPERAȚIUNEA INIMAGINABILUL

    

Istoricul britanic Max Hastings, care publica in Daily Mail o serie de articole aniversare la 70 de ani de la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov, scrie ca Churchill intentiona chiar sa-i mobilizeze pe hitleristii invinsi pentru a-i scoate pe rusi din Europa de Est. Winston Churchill, premier britanic in perioada celui de-al doilea razboi mondial, credea in 1941 ca, o data cu incheierea razboiului, SUA si Imperiul Britanic vor crea cel mai puternic bloc militar din istorie, insa in 1945 URSS s-a dovedit mult mai puternica, iar Marea Britanie – mai slaba decat se astepta el. In afara de aceasta, Churchill era ingrijorat de soarta Poloniei, care s-a pomenit sub puterea URSS.

“La scurt timp dupa capitularea Germaniei, Churchill si-a surprins Statul Major cu intrebarea daca trupele anglo-americane ar fi in stare sa inceapa o ofensiva in vederea expulzarii trupelor sovietice”, scrie Hastings, potrivit caruia Churchill dorea o solutionare corecta a problemei Poloniei. Churchill i-a informat pe militari ca vor dispune de soldatii si de potentialul german. “Cu alte cuvinte, germanii invinsi ar fi urmat sa fie atrasi de partea Occidentului”, explica autorul articolului. A fost fixata chiar data unei noi ofensive, sub numele de cod “Operatiunea Inimaginabilul”: 1 iulie 1945. Ministerul de Externe si comandantul suprem al Armatei britancie, Sir Alan Brooke, erau speriati de intentiile belicoase ale lui Churchill. Cu toate acestea, Statul Major a analizat, intr-o atmosfera strict secreta, scenariul privind declansarea de actiuni militare impotriva rusilor, iar Stalin, dupa cum era de asteptat, a aflat destul de repede. Publicul larg insa nu a aflat de ideea lui Churchill decat in 1998, cand Arhiva Nationala a Marii Britanii a desecretizat documentele doveditoare.

La randul sau, Stalin il privea pe Churchill cu mare suspiciune, temandu-se ca Occidentul va incheia o pace separata cu Hitler si, posibil, va intoarce armele impotriva URSS. Americanii insa nu doreau o confruntare cu Moscova si incercau sa-l franeze pe Churchill, subliniaza autorul articolului. “Peste putina vreme, dosarul pe marginea ‘Operatiunii Inimaginabilul’ a fost inchis: presedintele american Harry S. Truman a trimis o telegrama in care declara clar ca americanii nu vor incerca sa-i scoata cu forta pe rusi din Polonia si nici macar nu vor ameninta Moscova cu asemenea actiuni”, precizeaza istoricul britanic. Churchill nu s-a indoit nici o clipa de relele intentii ale URSS in ceea ce priveste Europa de Est si lumea intreaga, scrie Hastings, potrivit caruia, din acest punct de vedere, premierul britanic si-a devansat timpurile. In august 1946, cand, temandu-se de un conflict cu URSS, Statul Major al SUA a inceput sa elaboreze, la randul sau, un scenariu de actiuni pentru o asemenea eventualitate, la Londra s-a dat jos de pe raft dosarul privind “Operatiunea Inimaginabilul”.

Intențiile postbelice ale lui Churchill au fost inițiate și susținute, mai ferm și mai înainte, de generalul vulcanic american Gerorge Patton. A militat pentru războiul contra URSS încă din ultimile luni ale celui de al doilea război mondial. Patton și-a manifestat public simpatia aux față de germani. Cu grijă de a menaja Germania pentru a o folosi ca contrapondere contra URSS, comandamentul americain l-a însărcinat pe Patton să ocupe régiunea unde se refugiaseră cea mai mare parte a naziștilor : Bavaria (fieful du foc-NSDAP) în Germania ocupată, unde el și-a instalat cartierul general la Regensburg .

 După moartea lui Roosevelt, Patton militat foarte activ în favoarea proiectului ce viza atacarea URSS după capitularea Germaniei. Pentru aceasta el a propus cearea unui incident care să servească drept pretext al atacului pentru a lovi pe comuniști cu un picior în fund până la Moscova. Ca atare el nu a dezarmat multe regimente germane, ţinute în rezervă în vederea ofensivei dorite. 

Proiectul nu a fost pus în aplicare din cauza dificultății de a-l justifica în fața opiniei publice americane, dar și mica dorință a armatei de a lupta cu foștii frați de arme, dar probabil și de teama inspirată de sălbatica Armată Roșie.

Generalul atât de popular a comparat public naziștii cu democrații sau republicanii americani și s-a ridicat împotriva acțiunii de dez-nazificare, apreciind că naziștii puteau deveni foarte buni auxiliari contra sovieticilor.

Medaliile obţinute de Generalul Patton

Scandalurile pe această temă s-au acumulat asupra persoanei sale, poziţia lui Patton ne putând rezista. Eisenhover şi-a mai susţinut generalul, dar a trimis pe Robert Murphy să realizeze o anchetă în Bavaria. Acela a descoperit că 25 de ofiţeri nazişti mai operau încă în Bavaria. A fost picătura care a făcut să se reverse paharul.
Eisenhover nu a mai putut susţine pe Patton, dar cum aura generalului rebel rămăsese mare, a trebuir să-l menajeze. I-a retras comandamentul din Bavaria, iar în contrapartidă i-a oferit în octombrie 1945 comanda Armatei a 15-a (care era o armată fictivă ce exista numai pe hârtie). Patton a murit puţin după aceea stingând astfel polemica asupra persoanei sale, dar lăsând chestiunea tratamentelor deportaţilor de către armata americană încă deschisă ( a trebuit aşteptat anul 1946 pentru ca armata americană să trateze ca şi pe alţii deportaţii evrei).
Patton a murit la Heidelberg, în urma unui prezumtiv accident de maşină, la 21 decembrie 1945 şi a fost înmormântat în cimitirul american de la Haam, în Marele Ducat de Luxenburg, în mijlocul oamenilor din armata sa a 3-a. Fiind considerat eliberatorul Luxemburgului a fost înmormântat la Haam. Unii autori au caracterizat moartea sa drept un complot, prezumând că Patton a fost ochit de un trăgător de elită, maşina sa fiind lovită voluntar de un camion, pentru că el prezenta în ochii multora un pericol pentru pacea cu URSS. Accidentul s-a produs în ziua de 9 decembrie 1945, în apropiere de Mannheim, cu puţin timp înainte de programata reîntoarcere în SUA. Orăşelul Ettelbruck din nordul Luxenburgului se mai numeşte şi Patton-stadt.

După accident, Patton a fost victima unor răni grave la vertrebele cervicale, care urmau să-l împiedice să trăiască normal. A fost transferat la spitalul din Heidelberg unde a murit 12 zile mai tâtziu de o embolie pulmonară.

Decoraţiile primite de Generalul George S. Patton

Satele Unite ale Americii

Distinguished Service Cross cu o frunză de stejar
Distinguished Service Medal cu două frunze de stejar
Silver Star cu o fruntă de stejar
Legion of Merit
Bronze Star
Purple Heart
Silver Lifesaving Medal
Mexican Service Medal
Médaille Interalliée 1914-1918
American Defense Service Medal
American Campaign Medal
European-African-Middle Eastern Campaign Medal  cu o stea de argint şi trei de bronz
World War II Victory Medal
Army of Occupation Medal (cu titlu postum)

Decoraţii străine

Order of the British Empire (Rrgatul Unit)
Order of the Bath (Rrgatul-Unit)
Officier de l'Ordre de Léopold (Belgia)
Croix de Guerre belge cu pene
Commandeur de la Légion d'honneur (Franţa)
Croix de Guerre 1939-1945 cu pene (Franţa)
Croix de Guerre du Luxembourg
Grand Croix de l'Ordre d'Adolphe de Nassau (Luxembourg)
Grand Croix de l'Ordre d'Ouissam Alaouite (Maroc)
Řád bílého lva(Ordinul Leul Alb) - (Republica Cehă)
Croix de guerre 1939-1945 (Cehoslovacia) (Croix de Guerre - Republica Cehă)

ORDINE, DECORATII ȘI MEDALII ROMÂNE SPECIFICE RĂZBOIULUI DE REÎNTREGIRE

    
- Ordinul Mihai Viteazul

Creat în septembrie 1916, acest ordin este cea mai înaltă distincție militară română, acordată pentru un rol strălucit pe câmpul de luptă (statuturile acestui ordin au fost cu adevărat definite în anii 1938 și 1940). El poartă numele voevodului Mihai I-ul, al Țării Românești, primul unificator al celor trei Principate române de pe întinsul vechii Dacii

Ordinul comporta trei clase :

-          Clasa I-a : cruce ale cărei brațe au 60 mm lungime, Ea se purta adățată fără panglică, agățată pe partea stângă a pieptului.

-          Clasa a 2-a : cruce cu brațele lungi de 60 mm. Se purta în jurul gâtului suspendat de o panglică care trecea printr-un inel alăturat crucii printr-o coroană de 28 mm înălțime.

-          Clasa a 3-a : cruce cu brațe lungi de 40 mm. Se purta pe pieptul stâng, susprndată cu o panglică care trecea printr-un inel alăturat crucii printr-o coroană înaltă de 20 de mm.

Crucea din primul tip s-a folosit în Primul Război Mondial :

-          cruce emailată în albastru pe ambele fețe

-          avers : în centru, la întâlnirea brațelor crucii, monograma coroanei lui Ferdinand I-ul

-          revers : în centru, la întâlnirea brațelor crucii, se afla data 1916, data creării ordinului

Există diferite fabricații, cu diferențe de culoare de albastru la email, la metalul utilizat (din vermeil, din argint și din bronz aurit).  

 

Crucea Clasa a 3-a  avers și revers

 

Crucea Clasa a 3-a  variantă  avers și revers

 

 

- Ordinul Crucea Reginei Maria

A fost creat în martie 1917 pentru a fi decernat tuturor militarilor sau civililor, care s-au distins în domeniul sanitar pe timp de război, sau pet imp de pace. Primele atribuții s-au referit la Primul Război Mondial, având o panglică portocalie uni (în 1938 va fi creată o panglică de război, având o panglică portocalie cu margini din fir de aur).

Ordinul aveda 3 clase :

-          Clasa I-a : cruce din vermeil emailat cu alb pe fiecare față. Centrul aversului era marcat de o cruce roșie emailată, iar cel al reversului monograma Reginei Maria

-          Clasa a 2-a : cruce din vermeil, sau din bronz aurit. Centrul aversului poartă monograma Reginei Maria, iar cel al reversului data creației, 1917

-          Clasa a 3-a : cruce de bronz identică cu cea de la clasa a 2-a

Ordinul a fost atribuit francezilor din misiunea Berthelot și se întâlnesc fabricații franceze din a 2-a și a 3-a clasă, care nu poartă data creației pe revers.

Ordinul Crucea Reginei Maria  Clasa I-a

avers și revers

 

                                                  Ordinul Crucea Reginei Maria  Clasa a 2-a
                                                 de fabricație franceză, în vermeil poansonat
                                Avers și revers, Centrul aversului nu are poansonată data de 1917


- Crucea comemorativă a războiului

A fost creată în iulie 1918 pentru a onora militarii și civilii, români și străini, care au participat la Primul Război Mondial (sau Războiul de Reîntregire Națională) în rândurile sau în colaborare cu armata română (spre exemplu, crucea a fost atribuită și militarilor francezi).
In afară de diferențele de fabricație, există două tipuri de cruce comemorativă a Războiului, care se deosebesc după revers.
- Primul tip are inscripționat pe revers 1916-1918

Model 1, cel mai comun - avers și revers

 

 

 

Variantă a modelului 1 cu zimțare măruntă a fondului

Variantă a modelului 1 cu zimșare mai pronunțată a fondului

 

 

Model 2, cu crucea mai groasă și cu inel mult mai mare la panglică

Model 3 - variantă diferită de fabricație , cu puncte pe fond,

cifrele de pe revers mai mici și monogramă diferită,

altă țesătură la panglică.

 

Model 4 - Bordurile și cercul central sunt aurite,

iar fondul este negru, culori mai vii la panglică.

 

 

Al 2-lea tip, cu revers 1916-1919

 

In anul 1919 combatanții au fost rechemați pentru continuarea războiului împotriva trupelor ungare și eliberarea Transilvaniei. Trupele române au distrus armata ungară, au ocupat Budapesta și au avansat până la Gyor.

Panglicile au fost ornate cu o diversitate de agrafe, care aminteau de cele mai renumite de luptă. Agrafele au fost executate din alamă ambutisată și au fost atașate de panglică. Se cunosc agrafe înscrise cu București, Ardeal, Carpați, Cerna, Dobrogea, Dunărea, Jiu, Mărășești, Mărăști, Oituz, Tg.Ocna, Turtucaia, Siberia, Italia, 1916,1918,1919.

 

 

- Medalia Victoriei, sau Interaliată

 

  Ea a fost creată în septembrie 1921 după principiile stabilite la începutul anului 1919 și respectate  de țările aliate (13 țări), care au adoptat această medalie comemorativă colectivă. Modelul român a fost creat de sculptorul Constantin Cristescu. Există multe variante de fabricație, dar numai modelul oficial este semnat de creator.

Model oficial -agațătoare cu bulă.

 

Varianta 1

 

Varianta 2

 

Variana 3

 

Varianta 4

 

Reversul tuturor variantelor, ca și al versiunii oficiale, are un ornament circular sub forma unui lanț. Numai varianta oficială are semnătura creatorului pe una din zalele lanțului. Una din variante nu are niciun însemn pe zalele lanțului, iar celelalte au însemnări grosiere, dar nu semnătura.

 

 

- Insigna Răniților de război

 

A fost realizată în anul 1919

 

 

ORDINE, DECORATII ȘI MEDALII ROMÂNE INAINTE ȘI IN RĂZBOIUL DE REÎNTREGIRE

Decoraţiile şi medaliile existente deja la izbucnirea şi intrarea României în Primul Război Mondial (numit Războiul de Reîntregirea Neamului), au lăsat loc pentru creaţii specifice războiului.

Ordine, decoraţii şi medalii existente înainte de Primul Război Mondial

- Ordinele Stelei şi Coroanei României

Este vorba de două Ordine create în ultima treime a sec. Al 19-lea (cel al Stelei în 1877 şi în 1881 cel al Coroanei). Ambele erau concepute cu cinci clase şi erau subîmpărţite pe domeniul civil şi militar. Cele militare se caracterizau prin adăugarea de spade. Pentru Ordinul Stelei, în locul spadelor se aplica o decoraţie, care varia în funcţie de atribuţiile în timp de pace, sau în timp de război. Printr-un decret din decembrie 1916 s-a prevăzut că ele puteau fi atribuite “pentru bravură în luptă”. In acest caz se adăugau spade pentru “merit în timp de război” Aceste prevederi specifice s-au adăugat Ordinului Stelei începând cu anul 1885. In aceste situaţii, panglica obişnuită a Ordinului era înlocuită prin panglica “medaliei Bravurii / Virtuţii militare”.Ornamentele acestor Ordine au fost ulterior modificate, în 1932.

Ca urmare, în cazul atribuirii pentru ‘’Bravură în luptă” pe timpul Primului Război Mondial, s-au emis pentru ambele Ordine ornamente de tip 1877 – 1932, cu spade, pentru ”merit în timp de război” şi panglică a “Bravurii Militare”.

- Ordin de Merit Sanitar

A fost creat în noiembrie 1913, pentru a fi decernat tuturor persoanelor care s-au remarcat în munca pentru sănătatea națiunii române A fost decernat pentru prima dată cu ocazia epidemiei de holeră ce s-a produs în rândurile armatei pe timpul celui de al doilea război balcanic.

Pe timpul primului război mondial, Ordinul a fost decernat personalului medical. In iulie 1917 s-a creat o agrafă specială (o coroană de frunze de stejar, sau de laur) pentru panglică, în cazul atribuirii pentru servicii în timpul războiului.

Aceastădecorație a fost dotată cu trei clase :

- Clasa I-a : Crucea de aur (bronz aurit)

- Clasa a II-a : Crucea de argint (bronz argintat)

- Clasa a III-a : Crucea de bronz

 

  



Crucea de  aur -avers                                                                                 Crucea de aur - revers























Crucea de bronz cu agrafă                                                           Cutie din  perioada Ferdinand I
 specială de război-1917


-  Medalia Virtuții Militare

Medalia inițială, numită a Virtuții Militare a fost creată temporar în 1864, apoi cu titlu

definitiv,în 1972. La început ea trebuia să recompenseze 12 ani de bune servicii ale sub

ofițerilor, dar reglementarea din mai 1872, care a departajat-o în două variante (aur și argint), a

modificat și condițiile de atribuire. In continuare ea a recompensat toate actele de devotament,

fără condiție de durata serviciului.

In noiembrie 1880, Prințul Carol a creat o variantă militară a acestei medaslii, pentru a recompensa actele de curaj și de devotament pe câmpul de luptă. Medalia inițială (tip A, pentru timp de pace) a rămas o medalie de bun serviciu, în timp ce tipul B (al cărei aspect a fost modificat), pentru timp de război, a devenit o medalie veritabilă a Bravurii militare. In septembrie 1916 aceasta a dedvenit cea de a doua în grad pentru actele de bravură fără a condiționa obținerea Ordinului Mihai Viteazul, nou creat.

Medalia Virtuții Militare tip B decernată pe timpul Primului Război Mondial

      - Medalia de aur (vermeil sau bronz aurit), pentru ofiţeri

      - Medalia de argint ( argint sau bronz argintat) pentru sub-ofiţeri şi soldaţi
P   Panglica medaliei de Bravură Militară era de culoare roşie cu marginea bleu.

 

Medealia de aur Virtutea Militară Tip B - avers și revers

Medalia de argint Virtutea Militară - avers și revers

-    Medalia Bărbăție și Credință

A fost creată în 1903 de către regele Carol I-ul (a cărui efigie figurează pe avers) pentru a recompensa serviciile aduse statului de către ofițeri în cadrul menținerii și restabilirii ordinii publice. Ea avea trei clase : aur,argint și bronz.

In 1913, pe timpul celui de al II-lea război balcanic, ea a fost folosită în mod excepțional pentru a onora militarii care s-au distins pe timpul conflictului. Dacă medalia a rămas identică, în schimb panglica a purtat agrafa 1913.

Primul Război Mondial
In 1916, această medalie a fost atribuită cu distincție de război. Spadele încruicișate au fost adăugate între două frunze de laur și medaliza ovală. Ea era menită să recompenseze acțiunile strălucite ale sub-ofițerilor și soldaților. Există variante de fabricație : forma medaliei, inscripțiile de pe revers, metalul utilizat (clasa a 2-a putând fi din argint sau metal argintat).

Medalia Clasa I-a  avers

și revers

                Medalia Clasa a 3-a avers                 

Medalia Clasa a 2-a  revers