joi, 4 octombrie 2012

ARMATA ROMANA IN DECADERE DUPA 1989



Daca in perioada comunista Armata Romana era o forta a Europei de est si avea in componenta peste 300.000 de oameni, sute de avioane de lupta si cateva mii de blindate si tancuri,astazi Armata Romana este doar o umbra a ceea ce a fost odată. In anii de după revoluţie politicienii români au avut grijă să distrugă şi să submineze sistematic puterea de lupta a Armatei Române lăsându-ne fără tancuri, fără avioane şi după părerea mea şi fără oameni, pentru că cei 75.000 de oameni care alcătuiesc astăzi Forţele Armate Romane sunt mult prea puţini. Dacă pe timpul lui Ceausescu România a construit distrugătorul Marasesti,care după părerea multora ,inclusiv a ruşilor şi americanilor a fost o realizare destul de importantă având în vedere că ţară era destul de izolată de restul lumii. După revoluţie politicienii au avut grijă să taie,să distrugă şi să vândă tot ce s-a putut. Astăzi România, a ajuns în situaţia în care nu mai are avioane de lupta şi aceasta este doar o parte a problemei pentru că sunt multe, foarte multe echipamente depăşite şi uzate atât fizic cât şi moral. Faptul că România a intrat în UE şi NATO a făcut pe mulţi să creadă că dacă România ar fi atacată de Ucraina sau Rusia noi am fi protejaţi de aliaţi însă îmi aduc foarte bine aminte vorbele unui politician german al cărui nume îmi scăpa acum care a zis că: germanii, francezii şi britanicii nu-şi vor trimite fii la moarte pentru voi. Bineînţeles aceasta era doar opinia dansului pentru că şi eu cred că în caz că România ar fi atacată UE şi NATO ar interveni într-o oarecare măsură, însă dacă noi vom fi făcuţi praf înainte ca aliaţii să intervină atunci totul va fi în zadar. Noi ar trebui să avem capacitatea să respingem un atac rusesc sau ucrainean şi să rezistăm cel putin o săptămână însă în condiţiile date şi în faţă unui atac România ar pierde supremaţia aeriană şi asta înseamnă dezastru. În primul rând, în capul listei ar trebui să se afle problema dotării RoAF cu avioane multirol ca Eurofighter, Rafale sau F/A 18 pentru că aceaştea sunt avioane care cumpărate întru-un număr suficient ar asigură României supremaţia aeriană. Însă noi toţi putem să facem scenarii, să spunem ce trebuie făcut să ne dăm de trei ori peste cap că vrem mai multe tancuri şi elicoptere de atac, drone de supraveghere şi atac la sol ca global hawk, submarine şi distrugătoare că totul este în zadar pentru că nu noi decidem. Decid politicienii aleşi de noi, corupţi până în măduva oaselor care nu se gândesc decât cum să fure şi ei mai mult, n-avem armata? Las-o bre că nu ne trebuie, n-avem avioane de lupta? Păi ce să facem cu ele domle? Facem o afacere şi va dăm 96 de elicoptere de atac Cobra la un preţ foarte bun şi posibilitatea să le fabricaţi şi în ţară sub licenţă? Păi ce să fac cu ele, împotriva cui să lupt? Zise japita! Ei bine probabil că o să vadă ei în viitorul apropiat la ce ne trebuie o armata puternică. Trăiască România şi Armata Romana 

ARTICOL NECORECTAT

marți, 2 octombrie 2012

MOȘTENIREA LĂSATĂ DE AMERICANI ÎN VIETNAM



     
Adevărata victimă a războiului din Vietnam a fos populația civilă. In ciuda recomandărilor guvernamentale forțele americane au avut tendința de a considera zonele rurale ale Vietnamului de Sud drept zone de ”Free Fire”, adică zone de tir liber.
Cătune și sate întregi au fost incendiate sau, așa cum s-a întâmplat la Ben Suc pe timpul operațiunii Cedar Falls, în 1967, rase până la suprafața pământului. Temându-se de a fi prinși în zonele de luptă violentă, țăranii au părăsit satele împreună cu familiile, pentru a se pune la adăpost. O mulțime incomensurabilă de obuze de obuze și de bombe nu au și se estimează până la 27.000 de tone ”ratate”explodat Craignant d'être pris dans les violents combats qui se
déroulaient à leur porte, les paysans sud-vietnamiens quittaient les
villages avec leurs familles pour aller les mettre à l'abri. De nombr au rămas pe teren. Și acum , după patru decenii, aceste ”suveniruri” ale războiului reprezintă continuu o amenințare pentru țăranii care lucreayă terenul.
Americanii au lăsat o moștenire costisitoare vietnamezilor, mai ales celor din sud, o țară devastată de napalm și defoliante, precum și alți agenți ai nenorocirilor încă deosebit de perfizi. Două treimi din cei 18 de milioane de sud-vietnamezi au fost fost deplasați pe timpul războiului și țara a fost lovită circa 10 milioane de tone de bombe și obuze, și 55.000 de tone de agenți de distrugere de altă natură. Munițiile și defolianții au distrus 32% din terenurile cultivabile 5% din junglă. Terenurile, apa și rezervele de alimente au fost contaminate. Noii născuți au fost serios atinși de malformații, sau de grave handicapuri. Americanii au lăsat o moștenire de moarte.

PIERDERILE AMERICANE ȘI VIETNAMEZE IN RĂZBOIUL DIN VIETNAM


Războiul aerian în războiul din Vietnam a fost de departe cel mai costisitor pentru americani, iar cel de la sol nu a mers prea bine. Au trebuit fi folosite armele cele mai perfecționate și enorme cantități de muniție. In cele mai puternice lupte, artileria americană trăgea în jur de  10.000 de obuze pe zi. Fiecare obuz valora în jur de 100 de dolari, astfel că susținerea de artilerie a unei singure operațiuni de infanterie costa pe contribuabilul american...un milion de dolari pe zi.
Sistemul de recrutare american s-a dovedit foarte oneros. Din cei 27 de milioane de americani care se aflau la vârsta încorporării, numai 10% dintre ei au servit în Vietnam cel puțin un tur (of duty) de serviciu de un an.
Sute de mii de oameni au fost chemați pentru încorporare, dar birocrația militară americană nu se folosea decât de o trime, Oamenii erau antrenați și înarmați înainte de a fi trimiși într-o regiune a globului de care nu auziseră niciodată vorbindu-se, la 10.000 de km de locul lor de viață. O divizie americană deplasată în Vietnamul de sud costa de 20 de ori mai mult decât o divizie sud-vietnameză.
Costurile de război din Vtetnamul de Nord erau cu mult mai mici în comparație cu imensele sume înecate de americani în război.Costurile războiului de partea nord-vietnameză sunt lipsite de precizie, dar este recunoscut  că bugetul de apărare se afla cu aproximație în jurul sumei de 3.56 miliarde de dolari, între anii 1965 și 1971.Fără ajutorul financiar al URSS și al Chinei, Vietnamul de Nord ar fi avut mari dificultăți de a-și susține efortul de război.
Contribuția sovietică s-a ridicat la circa 1,66 miliarde de dolari, iar cea chineză la 670 milioane, permițând Vietnamului de Nord să dispună de un buget militar de 5,89 miliarde de dolari. Ț
Și când au fost cunoscute toate sumele înghițite de război s-a constatat că efortul de război sud-vietnamez a fost de 17 ori mai mare decât al celui de Nord.
Războiul a apăsat greu asupra bilanțului american, dar privind pierderile umane cifrele au fost net mai bune. Intr-un război care a durat 10 ani (1963-1973), au  murit în luptă 46.370 de soldați americani și alți 10.000 în alte accidente, sau din cauze străine de lupte.S-au adăugat 300.000 de răniți. Trebuie făcută comparația cu pirderile britanice în prima zi  de ofensivă a Aliaților pe frontul de la Somme, în primul război mondial. In acea zi de 1 iunie 1916, britanicii au pierdut 19,240 de morți și 58.000 de răniți. In comparație cu acele pierderi, cele americane din întregul război din Vietnam par derizorii. In fapt o pierdere medie de 1,8% pe an pentru forțele americane. A existat o șansă la 55 de militari americani de a fi lovit
de proiectile.
Soldatul sud-vietnamez nu a avut aceeași șansă. Armata sud-vietnameză a  pierdut în jur de 2,5% din luptători în fiecare an, ceea ce înseamnă pierderi totale de 184.000 de oameni între 1961 și 1973.

Este foarte dificil de a  calcula pierderile nord-vietnameze și ale Vietcong-ului, datorită greutății departajării adevăratele pierderi militare de cele ale morților civili din forțele de gherilă. Se admite în general un număr de 900.000 de morți în operaținile celor două tipuri de luptători, între 1961 și 1974. Raportul dintre pierderile aliaților americani și sud-vietnamezi, cu cele comuniste a fost 1 la 4.