sâmbătă, 7 aprilie 2012

ROMA - VIA TIBURTINA XXXX

Via Tiburtina est un cale romană antică din Italia, care lega Roma cu oraşul Tibur (astăzi Tivoli), spre est pe cursul râului Anio.
A fost construită către anul 286 e.A, de către consulul Marcus Valerius Maximus Potitus şi a fost prelungită în anul 154 e.A sub numele de Via Tiburtina Valeriană, sau Tiburtina Valeria, de către censorul Marcus Valerius Messalla, tot din ginta Valeria.
Poarta Tiburtina
Pornea din Roma prin poarta Tiburtina din Zidul lui Aurelianus și prin poarta Esquilina din Zidul servian, porți aflate în nord-vestul oraşului, pe colina Esquilin. Via era divizată în două variante după trecerea râului Anio. Traseul cel mai vechi, Via Tiburtina vetus, urca spre nord pentru a ajunge la Tibur prin nord-vest. Varianta cea mai nouă, Via Tiburtina novus, ajungea la Tibur prin sud, retraversând râul Anio, chiar în aval de Vila lui Hadrianus.
Dincolo de Tibur, Via se prelungea în lungul văii râului Anio, apoi traversa Apenunii prin Via Valeria.
Via Valeria avea şi ea două tronsoane separate. Primul tronson trecea prin Carseoli, Alba Fucens, Corfinium şi ajungea la Teate (azi Chieti), pe o colină în apropiere de Marea Adriatică.
Cel de al doilea traseu urmărea coasta adriatică, pornind de la Pescara. Ea se unea cu Via Salaria, la Castrum Truentium până la Ancona. Acolo se încrucișa cu Via Flaminia.

ROMA - VIA LATINA XXXX

Via Latina a fost un drum roman antic care pornea de la Roma și urmărea un traseu spre sud-est pe circa 200 km .
Spre deosebire de cele mai multe trasee romane din peninsula italică, această Via a fost una dintre cele mai vechi artere italice, mai veche decât Via Appia care a urmat aceeași direcție, dar după principiul traseului cât mai drept și, desigur, mai costisitor. Traseul său a fost urmărit și îmbunătățit definitiv în sec. 4-3 e.A. Acest drum a existat în formă naturală încă din preistorie și de pe timpul etruscilor, care au urmărit colonizarea Campaniei. 
Acestă cale începea, în Roma, de la Porta Capena şi pornea de-a lungul Viei Appia . Cele două deumuri se despărţeau foarte repede, astfel că, în zidul lui Aurelian fiecare avea propria poartă, respectiv Porta Latina şi Porta Appia (mai târziu Porta San Sebastiano ).
Porţiune din Via Latina
în parcul arheologic funerar
Via Latina a condus la trecerea peste Pasul Algido , care a fost important în istoria militară de începuturi a Romei. Se consideră că a precedat Via Appia drept cale ce conducea spre Campania, spre colonia latină de la Cales ( fondată în 334 e.A) Astfel s-a consemnat că era o cale rutieră accesibilă dinspre Roma cu 22 de ani înainte să se realizeze Via Appia.
Rezultă, de asemenea, că era o linie de comunicare mult mai naturală, cu nici o dificultate de inginerie, cu care s-a confruntat Via Appia. In prima parte a existenţei sale modernizate a avut întâietate, fără îndoială, față de  Via Labicana , deşi aceasta a fost preferată mai târziu.
Târziu, partea terminală dinspre Roma s-a numit Via Casilina. Unele porţiuni ale vechiului traseu sunt încă vizibile în parcul de apeducte din Roma , la Universitatea din Cinecittà şi aproape de Apeductul Claudius.

vineri, 6 aprilie 2012

ROMA - VIA TUSCOLANA XXXX

Via Tuscolana, intra în Roma printre colinele Esquilin şi Caelius, prin Poarta Querquetulana. S-a conturat în epoca republicană ca legătură a Romei cu oraşul Tusculum (azi Frascati) din sud, pentru a ajunge în zona rezidenţială şi estivală a bogaţilor capitalei, Castelli Romani. Această cale nu avea importanţă egală cu celelalte care porneau din Roma, nu avea un caracter militar şi nici comercial. Ea dubla, în principiu, Via Appia pe direcţia sud şi era parcursă, mai ales vara, de cei ce își permiteau să meargă pentru agrement și vacanță la vilele din pitoreasca regiune din sudul Romei. Din rămăşiţele vechiului drum s-a amenajat în evul mediu adevărata Via Tuscolana, care conducea până la sud de oraşele Ariccia şi Albano.

La sfâtşitul Republicii, Tusculum era o reşedinţă estivală favorită a personalităţilor romane, precum: Licillus, Caton, Brutus, Hortensius, Crassus, etc. Caesar avea și el o vilă, la fel ca Cicero care a compus aici celebrele sale opere filozofice, Tusculanele (45 e.A). In evul mediu timpuriu, Tusculum a devenit o fortăreață puternică și drumul spre ea a căpătat o importanță suplimentară, fiind amenajat cu mai multă atenție. Stăpânitorii din Tusculum au jucat, pe atunci, un rol important în viaţa Romei (sec.10-12 e.N). Distrus de romani în anul 1191, Tusculum şi calea ce ducea spre el și-au pierdut importanța, dar s-au păstrat numeroase vestigii antice (teatre, amfiteatre, forum, etc.)
Apeductul Acqua Felice (1585-1586), traversează traseul arterei Tuscolana, cu un arc dedicat papei care a dispus lucrarea apeductului, papa Sixtus al V-lea. Arcul este cunoscut sub numele de "Uşa deschisă". Stilistic, poarta cea nouă a urmat tradiţiile arhitecturii romane. Este placată cu piatră de lavă și tuf vulcanic. Cheia de boltă și cadrele plăcilor cu inscripții s-au executat din travertin, iar inscripțiile pe plăci de marmură. In apropierea arcului său, papa a construit o fântână pentru călători, fântână ce a fost reconstruită de papa Clement al XII-lea în anul 1723.
Actuala arteră Tuscolana, porneşte din minicartierul Quadraro şi ajunge la Contrada Macere din Artena (Latio), prin Frascati. In Roma Via dă numele său cartierului Tuscolano, care cuprinde în cadranul de sud-est al oraşului, Cinecittà şi Quadraro .
Via Tuscolana, este astăzi o arteră foarte importantă şi cunoscută drept comercială şi bancară. Produsele de aici, inclusiv "de firmă" sunt destinate în special tineretului și clasei de mijloc, categorii umane care nu-și permit prețurile de lux de pe Via del Corso şi Via Condotti.