ROMA - VIA LATINA XXXX

Via Latina a fost un drum roman antic care pornea de la Roma și urmărea un traseu spre sud-est pe circa 200 km .

Spre deosebire de cele mai multe trasee romane din peninsula italică, această Via a fost una dintre cele mai vechi artere italice, mai veche decât Via Appia care a urmat aceeași direcție, dar după principiul traseului cât mai drept și, desigur, mai costisitor. Traseul său a fost urmărit și îmbunătățit definitiv în sec. 4-3 e.A. Acest drum a existat în formă naturală încă din preistorie și de pe timpul etruscilor, care au urmărit colonizarea Campaniei. 

Acestă cale începea, în Roma, de la Porta Capena şi pornea de-a lungul Viei Appia . Cele două deumuri se despărţeau foarte repede, astfel că, în zidul lui Aurelian fiecare avea propria poartă, respectiv Porta Latina şi Porta Appia (mai târziu Porta San Sebastiano ).

Porţiune din Via Latina

în parcul arheologic funerar

Via Latina a condus la trecerea peste Pasul Algido , care a fost important în istoria militară de începuturi a Romei. Se consideră că a precedat Via Appia drept cale ce conducea spre Campania, spre colonia latină de la Cales ( fondată în 334 e.A) Astfel s-a consemnat că era o cale rutieră accesibilă dinspre Roma cu 22 de ani înainte să se realizeze Via Appia.
Rezultă, de asemenea, că era o linie de comunicare mult mai naturală, cu nici o dificultate de inginerie, cu care s-a confruntat Via Appia. In prima parte a existenţei sale modernizate a avut întâietate, fără îndoială, față de  Via Labicana , deşi aceasta a fost preferată mai târziu.

Târziu, partea terminală dinspre Roma s-a numit Via Casilina. Unele porţiuni ale vechiului traseu sunt încă vizibile în parcul de apeducte din Roma , la Universitatea din Cinecittà şi aproape de Apeductul Claudius.

ROMA - VIA TUSCOLANA XXXX

Via Tuscolana, intra în Roma printre colinele Esquilin şi Caelius, prin Poarta Querquetulana. S-a conturat în epoca republicană ca legătură a Romei cu oraşul Tusculum (azi Frascati) din sud, pentru a ajunge în zona rezidenţială şi estivală a bogaţilor capitalei, Castelli Romani. Această cale nu avea importanţă egală cu celelalte care porneau din Roma, nu avea un caracter militar şi nici comercial. Ea dubla, în principiu, Via Appia pe direcţia sud şi era parcursă, mai ales vara, de cei ce își permiteau să meargă pentru agrement și vacanță la vilele din pitoreasca regiune din sudul Romei. Din rămăşiţele vechiului drum s-a amenajat în evul mediu adevărata Via Tuscolana, care conducea până la sud de oraşele Ariccia şi Albano.

La sfâtşitul Republicii, Tusculum era o reşedinţă estivală favorită a personalităţilor romane, precum: Licillus, Caton, Brutus, Hortensius, Crassus, etc. Caesar avea și el o vilă, la fel ca Cicero care a compus aici celebrele sale opere filozofice, Tusculanele (45 e.A). In evul mediu timpuriu, Tusculum a devenit o fortăreață puternică și drumul spre ea a căpătat o importanță suplimentară, fiind amenajat cu mai multă atenție. Stăpânitorii din Tusculum au jucat, pe atunci, un rol important în viaţa Romei (sec.10-12 e.N). Distrus de romani în anul 1191, Tusculum şi calea ce ducea spre el și-au pierdut importanța, dar s-au păstrat numeroase vestigii antice (teatre, amfiteatre, forum, etc.)

Apeductul Acqua Felice (1585-1586), traversează traseul arterei Tuscolana, cu un arc dedicat papei care a dispus lucrarea apeductului, papa Sixtus al V-lea. Arcul este cunoscut sub numele de "Uşa deschisă". Stilistic, poarta cea nouă a urmat tradiţiile arhitecturii romane. Este placată cu piatră de lavă și tuf vulcanic. Cheia de boltă și cadrele plăcilor cu inscripții s-au executat din travertin, iar inscripțiile pe plăci de marmură. In apropierea arcului său, papa a construit o fântână pentru călători, fântână ce a fost reconstruită de papa Clement al XII-lea în anul 1723.
Actuala arteră Tuscolana, porneşte din minicartierul Quadraro şi ajunge la Contrada Macere din Artena (Latio), prin Frascati. In Roma Via dă numele său cartierului Tuscolano, care cuprinde în cadranul de sud-est al oraşului, Cinecittà şi Quadraro .
Via Tuscolana, este astăzi o arteră foarte importantă şi cunoscută drept comercială şi bancară. Produsele de aici, inclusiv "de firmă" sunt destinate în special tineretului și clasei de mijloc, categorii umane care nu-și permit prețurile de lux de pe Via del Corso şi Via Condotti.

ROMA - VIA LABICANA XXXX

Via Labicana era una dintre cele unsprezece vechi drumuri, create pe timpul Republicii, care porneau din Roma spre diverse ținuturi ale Italiei. Ea pornea pe direcţia sud-est. Se pare că pentru început ea conducea spre Tusculum, de unde s-a prelungit spre Labici şi, mai târziu, a devenit un drum intens pentru circulaţia de tranzit. La un moment dat a subclasat Via Latina în drum spre sud-est pentru că distanţa de la Roma până la prima lor joncţiune principală la bivium (sau la altă joncţiune de la compitum Anagninum ) era pracric identică. Nivelul celei dintâi era cu 22 de metri mai jos decât al celei din urmă, puţin la vest de trecătoarea Mons Algide. Este probabil ca după joncţiunea lor drumul a purtat numai numele de Via Latina trecând în uitare numele de Via Labicana. Traseul vechiului drum, după primele șase mile de la Roma, nu mai corespunde cu niciunul din drumurile moderne, dar poate fi trasat în mod clar prin vestigiile păstrate, dar şi prin edificiile care i-au însoțit cursul.

Via Labicana intra în Roma prin Zidul lui Aurelianus, prin poarta monumentală Porta Prenestina, după care, spre interiorul orşului atigea Zidul servian, intrând prin Porta Esquilina, decorată ca arc de împăratul Gallianus. Secţiunea din apropiere de Roma este cunoscută astăzi sub numele Via Casilina. Pe acest drum, într-o vilă a Liviei, pe pantele colinei Oppius s-a găsit, în 1910, o statuie a lui Augustus în postură de pontifex maximus. Statuia are capul acoperit de un voal, ca pentru un sacrificiu şi se apreciază ca fiind realizată după anul 12 e.N. Astăzi este păstrată în Palazzo Massimo alle Terme (termele lui Diocletianus), în cadrul Muzeului Național al Romei.

Porta Prenestina

Este o statuie importantă care confirmă că Augustus nu era numai conducătorul politic al Imperiului Roman, ci și cel religios. In Res Gestae 19-21, se vorbește de toate binefacerile lui religioase în slujba Romei, precum construcția templelor zeităţilor Minerva, Junona Regina şi Jupiter Libertas.

                                    Porta Esqulina

Reprezentările lui Augustus sub formă de statuie au fost foarte bine conturate şi urmau stilul grecesc al tinereţii personajului. Aceasta în opoziţie cu reprezentările tradiţionale republicane, mai apropiate de realitatea vârstei. Impăratul Didius Julianus a fost îngropat la cea de a cincea milă de Roma, pe Via Labicana, după asasinarea sa în anul 193 e.N