ROMA - VIA AURELIA XXXX

Via Aurelia este una dintre cele unsprezece drumuri romane care porneau din capitală spre ţinuturile italice, drumuri construite între sec.4-2 e.A şi care, cu timpul, s-au prelins spre toate provinciile imperiului, cu tronsoane ce au purtat denumiri speciale.

Via Aurelia a fost construită în jurul anului  241 e.A. Proiectul a aparţinut lui Caius Aurelius Cotta, care în acel timp deţinea demnitatea de cenzor. Cotta a intrat în istoria construcţiilor de drumuri romane şi prin supervizarea, în anul 252 e.A, a amenajării unui drum militar în Sicilia, drum care, pe timpul primului război punic a unit Akragas (Agrigento) cu Panormos (Palermo).

Via Aurelia - pod și traseu

Pe timpul Républicii de mijloc, au fost construite o serie de drumuri în toată Italia, dintre care unsprezece porneau din Roma. Drumurile amenajate cu grijă corespundeau nevoilor expansiunii romane, pentru deplasarea rapidă a trupelor spre locurile de conflict şi spre coloniile romane repartizate prin toată Italia. In mod involuntar noua reţea de drumuri a determinat şi dezvoltarea comercială şi economică. Drumurile (Viae) s-au normalizat la o lăţime de circa 4,6 metri, permiţând trecerea paralelă a două care, iar distanţele erau marcate de pietre miliare, cu inscripţii privind distanţele parcurse şi distanţele până la diverse localităţi sau puncte de interes.

Trebuie amintit că nu toate drumurile romane aveau aceeaşi lăţime, aceasta fiind determinată atât de importanţa traseului, cât şi de condiţiile de teren.  Via Aurelia a fost construită ca parte a unei campanii de construcții de drumuri moderne și solide, perioadă începută cu Via Appia, în anul 312 e.A.  Alte drumuri puse în operă pe parcursul perioadei respective au fost: Via Amerina, Flaminia, Clodia, Aemilia, Cassia, Valeria şi Caecilia. Drumurile care au pornit din Roma pe diverse direcţii, în prima etapă, au fost unite ulterior cu drumuri de legătură, sau cu drumuri ce treceau în afara Italiei.

Via Aurelia a traversat Tibrul trecând peste Podul Aemilius şi continuând un traseu spre apus. După construirea Zidului lui Aurelianus, Via Aurelia a părăsit capitala prin Poarta Aurelia, poartă care îi purta numele. Via urma apoi circa 25 de mile (40 Km) spre Alsium, pe coasta Tireniană, apoi pe litoral la Vada Volaterrana (Cosa) şi Pisae (Pisa). Acolo lua sfârşit Via Aurelia. Acesta s-a dovedit un traseu important pe timpul de Republicii timpurii şi de mijloc, deoarece lega Roma cu Cosa şi Pisae. Cosa era o colonie importantă şi un avanpost în Etruria, iar Pisae era singurul port între Genua şi Roma. In conscinţă cele două puncte către care conducea Via Aurelia reprezentau baze militare importante, una terestră şi alta navală, în războaiele romane contra ligurilor, galilor şi cartaginezilor.
Via Aurelia a fost extinsă ulterior la circa 200 de mile (320 Km), în anul 109 e.A, de către Via Aemilia Scaura, drum construit de Marcus Aemilius Scaurus. Acest nou drum conducea la Dertona (Tortona), Placentia, Cremona, Aquileea şi Genua. De acolo se putea purcede spre Narbonne, în sudul Franţei de astăzi, trecând pe Via Postumia.  Cea din urmă a suportat o oarecare reconstrucţie din partea aceleiaşi personalităţi, pe timpul consulatului său din 119 e.A. Pe timpul Imperiului timpuriu, călătorii puteau veni de la Roma trecând pe Via Aurelia prin traversarea Alpilor, pieziș pe Via Juliana Augusta, sau spre nordul Galliei, sau spre Gades (azi Cadix, în Spania).
Moderna şosea Strada Statale 1 urmează aceeaşi rută şi este încă numită familiar Via Aurelia.
In lungul anticului drum au rămas multe resturi ale unor poduri romane, printre care Cloaca di Porta San Clementino, Ponte del Diavolo, Primo Ponte și Ponte Secondo.   

  

ROMANIA -TEZAUR - UN SURÂS AMAR

După o oră de discuţii, Tony Blair scoate un ceas cu capac să  vadă cât este ora, iar pe capac era gravat:
"De la George Bush pentru Tony".
După o perioadă de discuţii, scoate şi Bush un ceas de argint cu capac, iar pe capac era gravat:
"De la Tony Blair pentru George".
După altă oră de discuţii aprinse, Vladimir Putin scoate un ceas din
aur cu diamante, iar  pe capac era gravat:
                         "De la I.C. Bratianu pentru Carol I".

ROMA - VIA LATA XXXX

Această cale a fost o continuare în interiorul Romei a Viei Flaminia, care pornea spre nord-est de la fosta Porta Fontinalis practicată în Zidul de apărare a Romei datorat împăratului Aurelianus, redenumită astăzi Porta del Popolo. Via Lata trecea pe la răsărit de Câmpul lui Marte şi ajungea la Capitoliu. A avut numai importanţa unei artere principale a oraşului, care delimita cartiere. Ea urma traseul de astăzi al arterei Via del Corso, arteră centrală, elegantă și cu magazine de lux.

Piazza del Popolo

Via del Corso

Actuala Via del Corso s-a numit în epoca romană Via Lata pe tot parcursul ei, pornind din Piața Veneția de astăzi până la ieșirea din oraș. In evul mediu s-a numit Via Lata numai pe tronsonul de la Piața Veneția până la Piața Colonna, unde se află Coloana antică a împăratului Marcus Aurelius. In continuare traseul s-a numit

Via Flaminia până dincolo de Poarta del Popolo de astăzi. In 1466, papa Paul al II-lea, fost venețianul Pietro Barbo, a stabilit noile reguli ale curselor de cai și a dorit ca festivitățile de Carnaval să se desfășoare tot pe această arteră, de la Arcul portugaliei până la Palazzo Venezia, în care a locuit. De atunci s-a schimbat și numele arterei în Via del Corso ca aluzie clară la cursele organizate. Anterior Carnavalul se desfășura pe colina Testaccio. Animalele de cursă aparțineau grajdurilor marilor patricieni și concurau fără jochei, provocate să alerge de smoală încvinsă aruncată la spate sau de sfere cu ghimpi metalici atașate de crupă. Cursa se termina în piața veneția unde caii se izbeau de tende (otgoane) întinse pe o stradă. Spectacolul a fost interzis în 1883, datorită unui accident mortal produs în prezența reginei Margherita.

După asasinarea regelui Umberto I la Monza, la 30 iulie 1900, artera s-a numit un timp Corso Umberto I, iar în 1944 după demisia regelui Victyor Emmanuel III, s-a numit Corso del Popolo. doi ani mai târziu a revenit la denumirea de Via del Corso.