In
această perioadă România a devenit relativ independentă, din punct de vedere
economic, față de U.R.S.S.
Până
în 1980 Romania avea una dintre cele mai mari rate de acumulare a
capitalului din lume.
România era printre cei
mai mari producători din lume de produse
petroliere finite, oțel, locomotive, avioane și instalatii petroliere,
producția industrială din anul 1970 fiind de 100 de ori mai mare ca cea din
1945.
In
această perioadă au fost dezvoltate foarte multe proiecte, cum ar fi:
hidrocentralele Portile de Fier I si II, canalul Dunăre-Marea Neagră, peste 100
de hidrocentrale, multe rafinării și unități de prelucrare a minereului,
proiectul centralei nucleare de la Cernavodă, rețeaua de metrou a Bucureștiului
și multe altele.
Datorita
aplicării unor noi metode, producția de cereale s-a dublat față de anul 1960, același lucru
întâmplându-se și cu producția la hectar.
O
parte a producției nu era adecvată exportului și deși România era cel mai mare
producător de cereale din Europa de Est, datorită colectivizării și
datorită mentalității comuniste, agricultura producea mult sub pontențial.
Chiar și așa, dacă datele sunt reale, producția agricolă a României până în anul 2009 a fost
cu mult sub
nivelul producției din 1989.
In
această perioadă, 965-1989, făcând abstracție de politica comunistă, România a
fost un exemplu ca economie și mai puțin ca nivel de trai. Măsurile
luate pentru industrializarea accelerată și pentru plata datoriei externe nu au
fost tocmai bune pentru România, sau pentru populația României. Exporturile
masive au lipsit populația de produse alimentare, condamnând-o la expediente și
la "cozi" în fața magazinelor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu