Villa
Livia, loc pe care latinii îl numeau Ad Gallinas Galbas (la găinile albe), este o villa (o proprietate) din nordul Romei, în zona Prima Porta, poartă practicată în zidul de apărare aurelian și
transformată arhitectural în evul mediu. Ea a făcut parte din dota Liviei
Drusilla adusă familiei Claudia după prima ei căsătorie cu Ahenobarbus. După
cea de a doua căsătorie , cea cu Octavius (ulterior Octavianus), din familia
Julia, s-as transferat și dota. Mai direct spus, dota Liviei a revenit
dinastiei Julio-Claudiană, dinastie deschisă de viitorul Augustus. Livia a
trăit întreaga viață lângă Octavian Augustus, deși era cea de a treia soție a
lui, singura iubită, respectată și apropiat sfătuitor.
Villa Livia a fost faimoasă pe
timpul antichității pentru carnea puilor săi albi (de unde s-a născut și
supranumele vilei). Această villa a fost
evocată de Plinius cel Bătrân în a sa Istorie
Naturală, dar și de Suetonius și Dio Cassius.
Locul villei a fost cunoscut din
anul 1596, dar a fost atribuit Liviei abia din sec.al 19-lea. In anul 1863/64,
a fost descoperit aici un crater (vas
mare) de marmură albă, sculptat în baso-relief, iar în 1867 s-a regăsit faimoasa statuie Augustus de la Prima Porta, aflată
astăzi în Muzeul Vatican. Această statuie a lui Augustus este o copie în
marmură a unei statui din bronz menită a celebra reluarea, în anul 20 e.A a
însemnelor legiunilor romane pe care le capturaseră parții, în anul 53 e.A,
când zdrobiseră armatele romane conduse de Crassus în bătălia de la Carrhes,
Acele însemne romane, reprezentând acvilele romane, au fost reproduse în
basorelief pe cuirasa de pe pieptul statuii lui Augustus.
Un alt decor remarcabil
descoperit în Villa Livia a fost fresca din Nympheum-ul subteran. Construcția din acea Villa a fost ridicată și modificată în patru etape. Cea mai
veche s-a realizat în perioada republicană, iar ultima în epoca lui Constantin
cel Mare. In sec.al 19-lea, villa a aparținut mănăstirii Santa Maria in Via
Lata. Este probabil ca niciodată ea să nu fi trecut în mâini private.
O nouă serie de săpături moderne,
mai minuțioase, a fost inițiată în 1970. Din 1995, explorarea de la Villa Livia a trecut în antrepriza
Direcției Arheologice a Romei, în tandem cu Institutul suedez de la Roma.
Nympheum subteran de la Villa Livia este numele dat unei cavități
subterane pictate cu o frescă
remarcabilă reprezentând o grădină, cavitate descoperită în 1863 în Villa Livia. Este
una dintre primele picturi murale al unei grădini romane, în stilul numit Al doilea stil pompeian.
Ca urmare a degradărilor suferite
de Villa pe timpul celui de al doilea
război mondial, s-a decis ca fresca să fie detașată de pe suportul ei de zidărie,
în anii 1951-1952. Astăzi se află la etajul al doilea al Palatului Massimo alle
Terme, din Muzeul național roman.
Pictura grădinilor este realizată
într-o manieră bine documentată, care dă privitorului impresia adâncimii. A fost inspirată, probabil, de modele orientale. Exemple de aceeași factură se
găsesc la câteva morminte dintr-o necropolă antică de la Alexandria, Egipt.
Marea sală, care măsoară 5,90 x
11,70 metri și a fost realizată de Livia Drusilla. Nu se cunoaște destinația
acestei cavități la care se ajunge pe o scară. Ea are pereți neacoperiși și un
plafon cilindric. Se poate bănui că ar fi fost un spațiu de repaus de vară,
pentru evitarea căldurilor mari. Câteva stalactite geometrice, care înconjoară
partea înaltă a pereților, erau destinați, fără îndoială, să dea impresia unei
grote. Stratul pictat era aplicat pe un strat de plăci de țiglă în cinci
rânduri, detașat de zid, menit să formeze un interstițiu care să izoleze
pictura de umiditate.
Absența luminii și a aerului în
această ambianță subterană a menținut un ambient extrem de contrastant cu
subiectul decorațiunii picturale, o grădină aerată, reprezentată prin mici
detalii și cu o mare varietate de reprezentări vegetale și avicole, o grandoare
naturală. Elementele arhitecturale verticale (coloane și pilaștri) sunt absente
aici, dar câteva elemente orizontale organizează științific perspectiva
grădinii. Unui plan vegetal, format din plante de unmiditate și arbuști îi
corespunde în planul doi o balustradă ce imită marmura. Intre cele două
elemente prinde adevărata viață grădina, cu păsări în zbor și arbori colorați,
bogați în flori și fructe. Dubla palisadă vegetală și marmoreeană au funcția de
a da un efect de mișcare și profunzime spațială, deacemeni o foarte rară (prima
din epocă) senzație de atmosferă, grație unor foarte fine variații de culoare.
Speciile vegetale sunt 23, iar cele avicole 69. Marea naturalețe a detaliilor poartă pe privitor într-o
grădină oarecum nereală. In ea sunt reprezentate soiuri care nu înfloresc în
aceeași perioadă. Este vorba mai mult de un”catalog” botanic decât de descriere reală a unei grădini. Printre
soiurile vegetale cele mai fregvente este laurul (niciodată în centrul
reprezentării, dar totdeauna între arborii principali și în fondul generic).
Această
prezență trebuie pusă în legătură cu legenda fondării vilei (ad gallinas albas), legendă transmisă de Plinius, Suetonius și
Cassius, conform căreia un vultur a făcut să cadă pe burta Liviei, pe timpul
nunții sale cu Augustus, a unei găini cu o ramură de laur în cioc. Sfătuită de
prezicători, ea a crescut pui ai păsării și a plantat ramura generând o pădure
în apropierea vilei, pădure din care împărații luau ramuri și le țineau în mână
pe timpul bătăliilor și pe timpul triumfurilor. Suetonius amintește că o plantă
de laur uscată era o prevestire rea pentru împărat, așa cum s-a întâmplat la
moartea lui Nero, ultimul descendent al dinastiei lui Augustus.
In acest sens, grădina din
frescă, mereu înflorită, trebuia să aibă o semnificație politică, aceea de a deturna
influențele malefice, dorind să lege eternitatea plantei de cea a
descendenței lui Augustus. Faptul că laurii nu se găseau niciodată în primul
plan, era, într-un anumit sens, emblematic pentru caracterul poliric al epocii
lui Augustus, când în balanță se afla mereu prudența “spune și nu spune”,
la fel ca și în expresiile artistice oficiale, precum la Ara
Pacis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu