Pe timpul campaniei ofensive a trupelor române, dintre 16 aprilie şi 1 mai 1919, campanie care i-a purtat peste Munţii Apuseni până la Tisa, un episod aparte l-au constituit luptele din partea de nord a câmpului de operaţii. Acolo între Someş şi Tisa se retrăgea Divizia de secui, comandată de colonelul Kratochwil. Această divizie avea renume în armata ungară, fiind la acea dată, cea mai puternică formaţie din armata ungară. Era o formaţie cu experienţa luptelor din Marele Război, formaţie ce luptase în zona Carpaţilor. Avea trupe regulate şi soldaţi disciplinaţi, animaţi de un şovinism exacerbat prin propaganda anti -românească a politicienilor unguri.
Ura lor împotriva românilor era dezvoltată şi de faptul că armata română ocupase din primele zile ale războiului cu ungurii, tocmai ţinuturile secuieşti, alipite de vechea graniţă cu Moldova.
Pe parcursul retragerilor succesive ale trupelor ungare din Transilvania, soldaţii secui se dovediseră cei mai sălbatici călăi ai populaţiei române încă neeliberate. Atrocităţile lor au excelat între ianuarie 1919 şi sfârşitul lui aprilie 1919 asupra românilor din Bihor şi de la nord de Bihor. Sălbăticia ungurilor şi în special a secuilor s-a confirmat ca o întârziere milenară a barbariei ce se scurgea prin venele lor şi prin mintea lor îngustă şi nemiloasă.
Pe lângă Divizia de secui se mai alipiseră la sfârşitul lui aprilie 1919 şi trupele de jandarmi şi finanţi, evacuate de înaintarea progresivă a românilor. Prezenţa acestei divizii dezvoltate numeric în flancul drept al armatei române ce se revărsase spre Tisa în zona Debreţinului, constituia o primejdie şi trebuia să fie distrusă.
Divizia de secui a fost urmărită şi manevrată energic de trei grupări militare române. La nord, pe Tisa opera Detaşamentul Olteanu, întărit cu trei batalioane de ostaşi ardeleni, dintre care unul era sosit de pe frontul din Italia. Tot pe acea latură avansau şi trupe române de infanterie şi artilerie din Divizia 1 vânători. Pe centrul operaţiunilor de urmărire, în contact strâns cu secuii, avansa Divizia a 2-a de cavalerie, împreună cu Regimentul 16 infanterie şi grupul de motomitraliere al Diviziei a 7-a. Tot la dispoziţia acestei formaţii române frontale, s-a ataşat şi un al treilea grup, Detaşamentul Rotaru, format din patru batalioane şi patru baterii din Divizia a 7-a, care se îndrepta de la Carei spre direcţia nord. Forţele române împingeau astfel Divizia de secui în regiunea Csop-Nyiregyhaza, în unghiul de nord al Tisei.
Detaşamentul Olteanu îşi desfăşura marşul de-a lungul Tisei, ocupând totul pe malul său de nord şi interceptând toate comunicaţiile peste râu. Pe parcurs a trebuit să ducă lupte grele cu bande care terorizau populaţia la limita cu Galiţia. La localitatea Csop trupele române au intrat în contact cu trupele cehoslovace amice. La 28 aprilie trupele române au predat oraşul Munkacs trupelor cehoslovace cărora ar fi trebuit să le aparţină.
Forţele române au împins pe secui de-a lungul Someşului, iar coloana de nord, general Davidoglu a zdrobit rezistenţa duşmanului, ocupând întregul unghi intern al Tisei. Prin acţiunea sa dură a interceptat liniile de comunicaţie de la Nyiregyhaza spre Csop, împreună cu trecerea peste râul Zahony şi Csop, aruncând peste ape ultimele bande ungureşti.
Coloana română de sud, colonel Ioan, a angajat lupte violente cu secuii în ziua de 26 aprilie 1919. In acea porţiune de front ungurii aveau o dotare militară remarcabilă. In plus, ministrul ungur de război, Pogany, venise de la Budapesta în mijlocul trupelor sale de secui pentru a le îmbărbăta. Ungurii au fost totuşi respinşi şi în retragere s-au oprit la marginea oraşului Nyiregyhaza pentru scurt timp.
Un nou atac român la care s-a alăturat detaşamentul Dragu, trimis din Debreţin, ungurii nu au mai reuşit să păstreze oraşul după pierderi grele. Era ziua de 26 aprilie 1919.
Detaşamentul Ioan a înaintat dinspre sud încât pe 29 iulie a cucerit capul de pod păstrat de unguri pe Tisa, făcând ca trupele ungare care îl apărau să treacă în dezordine pe malul de apus, la Tokaj.
Cu toate trecerile peste Tisa tăiate soarta Diviziei secuilor a fost pecetluită. Inconjurată la nord şi la sud şi cu liniile de retragere tăiate spre Csop şi Tokaj, divizia şovinilor a capitulat pe 29 aprilie 1919, în frunte cu comandantul său. S-a predat un efectiv de 10.000 de oameni cu un bogat material de luptă. Divizia a fost înconjurată de un cordon de trupe româneşti şi dezarmată metodic. Lupta vitejească şi plină de calităţi tactice a românilor împotriva mult lăudatei divizii de secui şi capturarea ei constituie una dintre cele mai frumoase şi limpezi fapte de arme din istoria războiului româno-ungar.
In următoarele două zile steagul Românie flutura pe întreaga linie a Tisei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu