sâmbătă, 26 februarie 2011

ROMA - BISERICA SAN GEORGIO IN VLABRO

Veche diaconie, biserica s-a născut, probabil, în sec.al 6-lea e.N, la inițiativa papei Grigore cel Mare (590-604). O refacere este atribuită papei Leon al II-lea (682-683), care a consacrat-o Sfîntului Sebastian. Ea era situată în cartierul grecilor din Roma (Schola Graeca).
Papa Zaharia (741-752), grec de origine, a transferat aici relicvele Sfântului Gheoghe de Cappadocia. Astfel acest sfânt a avut un lăcaș dedicat la Roma, cu mult înainte de difuzarea cultului său de către cruciaţi.
Papa Grigore al IV-lea (827-844) a operat o nouă restaurare.Bisericii i s-au adăugat un portic de faţadă şi o cloponiţă cu 5 etaje (campanilla) la mijlocul sec.al 12-lea.
Intre 1923-1926 s-a efectuat o renovare de amploare cu scopul de a reda edificiului caracterul său medieval. Pavimentul a fost readus la nivelul său iniţial de la baza coloanelor. Vechile redeschise, redând lumina avută navei centrale. In cursul restaurărilor s-au adus la lumină unele vestigii din străvechea Schola Cantorum.
Inetriorul este dominat de simplitate. In evul mediu foarte timpuriu Roma era devenise forte săracă, inclusiv instituția Bisericii. Pentru a se folosi de fundațiile existente din epoca antică, constructorii au ridicat biserica pe un plan asimetric. Nava centrală şi cea dreaptă se îngustează mult spre absidă, iar cea din stânga se depărtează puţin de axa centrală a bisericii. Tot din economie, s-au folosit coloane și capiteluri disparate de la edificii antice necunoscute. In absidă, o frescă atribuită lui Pietro Cavallini (1295), îl reprezintă pe Christos botezând și înconjurat de Sfânta Fecioară și de Sfinții Gheorghe, Petru și Sebastian.
Relicva Sfântului Gheoghe de Cappadocia, o parte de craniu, este păstrată sub altar. Baldachinul şi altarul principal sunt opere ale familiei Cosmas, din sec.al 12-lea şi al 13-lea.
            Biserica aparține cartierului străvechi Velabrum și forului Boiarium. Este plasată în partea de răsărit a forului, în spatele Arcului lui Janus. De faţadă este alăturat Arcus Argentariorum (Arco degli Argentari), ridicat în anul 204 e.N. în onoarea împăratului Septimius Severus şi al soţiei sale Julia Domna. Cu o înălţime de 6,15 metri şi o lăţime de 3,30 metri, el se compune dintr-o arhitravă susţinută de doi pilaştri cu basoreliefuri pe interior şi pe exterior. Jumătatea sa răsăriteană a fost încorporată bisericii în sec.al 7-lea.
            La 27 iulie 1993, o maşină capcană a fost parcată în faţa bisericii. Ea a explodat fără a face victime omeneşti, dar a distrus porticul din sec.al 12-lea şi a făcut o mare gaură în zidul pricipal. Ministerul italian al patrimoniului a restaurat edificiul, păstrănd unele detalii care să amintească de tristul eveniment. Se presupune că atentatul a fost îndreptat împotriva Romei, ca centru al guvernului italia, iar locul ales a fost legat de faptul că în zona respectivă au fost găsiţi Romulus şi Remus, loc cu valoare simbolică.

ROMA - CASA FORTAREAȚĂ CRESCENZI DIN FORUM BOIARIUM

Este un ansamblu curios, unul dintre rarele vestigii ale perioadei istorice numite Roma Turrita. Este vorba de perioadă din evul mediu timpuriu când Roma decăzuse într-o gravă dezorganizare feudală. Insecuritatea, violențele, lupetele politice și lipsa unei autorități puternice, a determinat familiile nobiliare puternice să-și asigure securitatea într-o mulțime de fortărețe amenajate, în principal pe osatura unor monumente antice. Respectivele familii se aflau într-o permanentă competiție de interese și în conflicte ce se acutizau până la lupte armate și crime.
Casa Crescenzi a fost amenajată ca fortăreață, în sec.al 12-lea, în Forum Boiarium pe latura de apus, dinspre Tibru. Fortăreața, sub formă de turn, era  destinată a apăra Podul Aemilius (astăzi Podul Rotto). Pentru trecerea podului familia Crescenzi percepea o taxă de traversare. Folosirea sălbatică a elementelor constructive din monumentele antice (la cornișă și la arcul porții de intrare) demonstreză inconștiența cu care au fost despuiate valorile Romei chiar de moștenitorii civilizației romane pe timpul evului mediu. Astăzi nu se poate cântări cât din Roma antică a fost distrus de barbari și cât de clericii creștini, sau de locuitorii Romei medievale, bogați sau săraci.   

ROMA - ARC DEGLI ARGENTARI (AL CORPORAȚIEI CELOR CE FĂCEAU SCHIMBURI)


Este vorba de o poartă monumentală sprijinită de latura stângă a bisericii San Giorgio di Velabro. Ea a fost construită în anul 204 e.N. de corporația celor care făceau schimburi de bani (Argentari) în onoarea împăratului Septimius Severus (193-211 e.N.), a fiilor săi Caracala și Geta, dar și a soției imperiale, Julia Domna și a  Fulviei Plautilla soția lui Caracala. Inscripțiile cu numele Plautillei (exilată în 205 și ucisă în 211 ) și al lui Geta (ucis în 212 chiar de fratele său Caracalla ), ale căror damnatio memoriae fusese decretată, au fost ulterior șterse. Monumentul se află în partea răsăriteană a fostului Forum Boiarium și în imediata apropiere a Arcului lui Janus. El are o înălțime totală de 6,15 m, iar pasajul are o lățime de 3,30 m. 
Imagini pentru Arco degli argentari


Arcul constă dintr-o arhitectură susținută de doi stâlpi groși, cu pilaștri decorați la colțuri, din care estul a fost încorporat în secolul al șaptelea în biserica din apropiere San Giorgio din Velabro. Structura este acoperită cu plăci din marmură albă, cu excepția bazei de travertin.
Ambii soți imperiali sunt reprezentați, în interiorul arcului, pe panoul din dreapta, efectuând o ofrandă în fața unui trepied. Un al doilea basorelief din interiorul arcului îl reprezintă pe urmașul lor, Caracalla (211-217 e.N), efectuând o libațiune rituală.
Imagini pentru Arco degli argentari

Decorul este foarte bogat și umple întreaga suprafață disponibilă: pe frontul sudic, inscripția dedicată, care se suprapune frizului și arhitecturii trabajului, este încadrată de două basoreliefuri care ilustrează pe Hercules și un geniu. Panourile din interiorul trecerii au reliefuri cu scene de sacrificiu, cu suprafețe simetric opuse: în partea dreaptă (pilonul estic) sunt reprezentați Septimius Severus și Julia Domna, în timp ce o figură abrahamată era reprezentată de Geta, iar pe partea opusă Caracalla, care inițial a avut alături de Plautilla și Plauziano, de asemenea șters după damnatio memoriae. Pe partea exterioară a stâlpului vestic, panoul prezintă pe soldații barbari și prizonierii, în timp ce pe partea din față, între cei doi pilaștri de colț, decorați cu subiecte militare, se păstrează o suprafață ruinată parțial. Panourile mai mici, cu victorii sau vulturi care sprijină coroanele, și mai jos, scene de immolare a victimelor sacrificate completează setul, deasupra reliefelor mai mari. Este interesant să se  observe aranjamentul frontal al figurilor imperiale care anticipează o modalitate care va fi tipică pentru Constantin.

ROMA - ARCUL LUI JANUS


Arcul lui Janus și biserica San Giorgio in Velabro
Edificiul impunător și masiv este numit în latină Janus Quadrifrons nu este un arc de trimf veritabil ci o tertrapylă de mari dimensiuni situat în cartierul străvechi Velabrum, în partea de  răsărit a celui mai vechi for al Romei, Forumi Boarium ( piața de animale), nu departe de templul lui Hercules Victor (sau Invictus) și de templul lui Portunus. Tertrapyla este un edificiu ce comportă patru intrări , sau porți (de la termenii grecești tetra -  patru și pyle - porți monumrntale). In afara zeului Janus, numele monumentului are legătură și cu termenul latin janus care semnifică un pasaj acoperit, sau o poartă.
Velabrum a fost numită mlaștina alăturată Tibrului în care au fost găsiți, conform legendei, cei doi frați gemeni, Romulus și Remus, într-un coș de nuiele adus de apele râului lângă rădăcinile uni smochin. Este vorba, deci, de un loc dintre cele mai simbolice privind nașterea Romei. Cartierul de mai târziu era cuprins între colina Capitoliu și colina Palatin pe o suprafață joasă.  Prin acesta se realiya o comunicație între Forum Romanum și Forum Boiarium. Chiar și după ce s-a amenajat mare lucrare de drenaj a orașului, Cloaca Maxima, zona a rămas expusă inundațiilor Tibrului. Nivelul solului a fost ridicat abia după marele incendiu care a devastat Roma pe timpul împăratului Nero (54-68 e.N).  
Edificiul special, Arcul lui Janus, a fost ridicat în cinstea împăratului Constantius, în anul 356 e.N, fără a avea rol de arc de trimf. Servea, în primul rând ca intersecție a două străzi, ca loc de tranzacții al negustorilor din forum Boarium și ca adăpost pentru comercianți pe vreme proastă. Pe timpul evului mediu timpuriu, când Roma s-a caracterizat printr-o divizare feudală și s-a umplut de locuințe sau puncte întărite, edificiul Janus a servit ca fortăreață a familiei romane Frangipani.
Janus Quadrifrons este un arc cu patru fețe (tetrapylă) cu un plan patrat cu latura de 12 metri și cu o înălțime de 16 metri. Este construit din patru piloni masivi din beton roman, acoperiți cu blocuri de marmură refolosite. Desupra purta un acoperiș în formă de piramidă, realizat din cărămidă și placat tot cu marmură. Acel acoperiș originar a fost înlăturat în anul 1827.
Spre exterior, pilonii au săpate două rânduri de câte trei nișe cu mici coloane susținute în consolă (48 de nișe în total). Nișele au în partea superioară semi-cupole săpate în marmură. Ele serveau la adăpostirea unor statui. S-au păstrat numai patru sculpturi cu figuri feminine în punctele cele mai înalte ale arcurilor celor patru intrări sub edificiu. Identificarea a două dintre ele ca reprezentând pe Junona și pe Ceres, este incertă. In anul 1830 s-a înlăturat atât aticul și coronamentul, care s-au considerat ca nefiind originale. 
In biserica vecină, San Giorgio di Velabro, diaconie din sec.al 5-lea, sunt conservate unele fragmente ale monumentului, imposibil de reamplasat. Unele sunt incluse în zidărie, iar altele se pot vedea în atic, în reliefurile medievale.